Desi sarbatoarea a inceput sa fie marcata recent, istoria televiziunii a inceput aproape acum 100 de ani! Aparitia televiziunii a fost un fenomen al unei intregi serii de procese tehnice, inceputurile sistemului de televiziune pornind de la premise electromecanice. Televiziunea este posibila datorita remanentei, o trasatura specifica a sistemului de perceptie uman prin care imaginea persista pe retina inca o fractiune de secunda, chiar daca aceasta iese din campul vizual.
In jurul anilor ’20 au aparut primele prototipuri ale sistemelor de televizune, cu scopul de a servi activitatilor militare. Rezultatele acestor incercari s-au constituit in transmiterea la distanta a unor litere, proces asemanator trimiterii de poze pe calea telefonului mobil. Calitatea imaginilor oferite de catre paradigma mecanica a televiziunii din acele vremuri era rudimentara, in acest context dezvoltandu-se ideea unei variante electronice. In 1927, a fost inventat tubul catodic de receptie (cinescopul), iar in 1931 tubul analizator al camerei.
In Romania, primele experiente de laborator in domeniul transmiterii imaginilor dateaza din 1928. Cu toate acestea, prima emisiune de televiziune a aparut abia in 1937. Intrerupte de razboi, emisiunile sunt reluate apoi, neregulat, iar in 1955 este data in functiune, in Bucuresti, statia experimentala de televiziune.
Congresul al II-lea al PMR a decis infiintarea unui post public de televiziune pana la sfarsitul anului 1956. Pe 14 decembrie 1956, pe turnul Casei Presei Libere a fost montata o antena de 12 metri. Statia de emisie a fost instalata la etajele 11, 12 si 13 ale aceleiasi cladiri, ea constand din utilaje furnizate in totalitate de URSS. Puterea statiei era de 15 kW, acoperind o raza de peste 60 km.
Postul public de televiziune a fost inaugurat pe 31 decembrie 1956. Anul 1957 a adus pentru televiziunea din Romania cateva premiere nationale: primul car de reportaj intra in dotarea TVR, se infiinteaza o statie pentru receptia emisiunilor din exteriorul Romaniei, sunt efectuate doua transmisii in direct a unor evenimente, primul fiind muzical – concertul lui Ives Montand de la Sala Floreasca, iar al doilea sportiv.
Interesul cetatenilor pentru televiziune a fost deosebit in Romania, cifrele confirmand cererea crescuta de televiziune, dar si existenta unui numar din ce in ce mai mare de consumatori. Astfel in 1965 numarul abonatilor la serviciul public de televiziune ajungea la cifra de 500.000, iar in anul 1970 la 1.5 milioane. O alta dovada a interesului crescut pentru televiziune a fost si aparitia in 1968 a programului 2 de televiziune, astfel ca numarul orelor de program atingea cifra 100 la nivelul anului 1980.
Anul 1989 este un an important in istoria televiziunii din Romania. Este momentul in care schimbarea sistemului economico-politic isi pune amprenta si in domeniul audiovizual romanesc. Fiind un teren propice si neexploatat, audiovizualul romanesc sufera schimbari evidente si de amploare dupa evenimentele din 1989. De la inceputul anului 1992, anul aparitiei Legii audiovizualului si pana in anul 2000, CNA a acordat 235 licente TV pentru emisie terestra, 2523 licente pentru transmisia programelor prin cablu si 18 licente pentru emisia prin satelit. O statistica realizata la sfarsitul anului 2004 prezinta astfel situatia audiovizualului din Romania: 99 canale TV, 600 societati de cablu, 9 posturi care emit prin satelit.
