După moartea sa, Sfântul Nicodim i s-a arătat în vis unui călugăr de la Tismana și i-a poruncit să îi ascundă Moaștele. Care este motivul pentru care Preacuviosul Nicodim a cerut asta?
Cine este Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana
Mănăstirea Tismana este un loc încărcat de emoție, liniște și istorie. Așezată pe malul râului cu același nume, înconjurată de munți (ca o cetate fortificată) și înecată într-o oază de verdeață, se află una dintre cele mai luminoase vetre de cultură românească, despre care istoricii au vorbit în cele mai importante
Mănăstirea a fost realizată de către Sfântul Nicodim cel Sfințit în anul 1738, în stil bizantin cu ziduri de piatră foarte groase.
Sfântul Nicodim era de neam valah, din sudul Dunării, fiind rudă din partea mamei cu domnitorul Alexandru Basarab, iar din partea tatălui cu cneazul Lazăr al Serbiei.
Citește și: Când este Sfântul Daniel. Data la care este sărbătorit marele sfânt în calendarul creștin ortodox
Tot în muntele Athos a fost înzestrat cu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, astfel că a ajuns să fie cunoscut pe întregul munte, dar și în afara acestuia. Fiind impresionat de către Sfântul Nicodim, Patriarhul Filotei i-a oferit cârja sa și trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și tot atunci l-a făcut arhimandrit.
În secolul al XIV-a a construit Mănăstirea Tismana, după care s-a retras într-o peșteră așezată deasupra mănăstirii.
Sfântul a murit pe data de 26 decembrie 1406.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Ce s-a întâmplat cu Moaștele Sfântului Nicodim după moartea acestuia
Sfântul Nicodim cel Sfințit a fost depus după moartea sa în mormântul, pe care singur și l-a săpat de-a lungul timpului, în Biserica din incinta Mănăstirii Tismana.
Basarab cel Tânăr a vrut să ridice trupul Sfântului și să îl ducă la București, de aceea Sfântul Nicodim i-a apărut într-o vedenie unui călugăr poruncindu-i să îi spună starețului mănăstirii să îi ia trupul și să îl ascundă și doar un deget să-i fie luat de la mână pentru a
fi păstrat spre închinare și pentru evlavia credincioșilor. Starețul s-a conformat, a luat un deget și mir de pe trupul Preacuviosului pe care le-a așezat într-un vas de cositor, împreună cu o cruce mare de plumb, pe care o purta Sfântul la grumaz și le-a așezat în Mănăstirea Tismana, loc în care se regăsesc și în prezent.După ascunderea Sfintelor Moaște și din cauza războaielor care au avut loc de-a lungul timpului în Țara Românească, locul ascunzătorii a rămas necunoscut inclusiv în zilele noastre.
În afară de racla de argint de la Tismana din 1671, ce redă episoade din viața cuviosului, a mai existat o „viață aghiografică” în slavonă, scrisă de ucenicii sfântului, dar care s-a pierdut şi pe care o citează ieromonahul Ștefan în biografia Sf. Nicodim, scrisă de el în 1838.
A fost canonizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 600 de ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, şi este cinstit în calendarul ortodox pe data de 26 decembrie.
Citește și: Rugăciunea care se rostește în fiecare zi din postul Crăciunului 2022. Cum îi ajută pe credincioși
Rugăciunea Sfântului Nicodim cel Sfințit de la Tismana
“Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodim, primind a noastră umilă rugăciune, mijlocește nouă mila Celui Preaînalt. Izbăvește-ne cu folosința ta, Preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Știi neputința firii noastre, dar şi credința o vezi şi suspinele le auzi; nu ne lăsa, Părinte, când alergăm la tine. Roagă-te Stăpânului pentru noi, nevrednicii, să ierte greșelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ție ne rugăm: ajută-ne, Părinte, că, deși am greșit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocrotești de săgeata cea ucigătoare a vrăjmașului nostru diavol, care rănește de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toți care au alergat la tine cu credință, tămăduindu-i de neputințele lor, şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, așa şi pe noi, Părinte, ne izbăvește de neputințele noastre sufletești şi trupești, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiți, slavă, mulțumire şi închinăciune totdeauna să înălțăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Sursă: ro.wikipedia.org
