3 cauze nebănuite ale Depresiei postnatale

Autor: Lavinia Medrea

Depresia postnatală ( denumită tot mai des „perinatală”) afectează oficial aproximativ 14% dintre femeile care au născut, conform rapoartelor medicale.

În realitate însă, mult mai multe femei suferă pe perioadă îndelungată de simptome specifice depresiei, chiar dacă nu au un diagnostic și nu primesc tratament pentru asta.

În ultima vreme, această suferință a proaspetei mămici este considerată „normală”, ignorată complet sau, și mai rău, luată în glumă de cei din jur.

Deseori este considerată eronat ca fiind același lucru ca starea de „baby blues”, care este  o stare de suprasolicitare întâlnită la 85% dintre femeile care au născut, dar care nu este nocivă și dispare complet după câteva săptămâni de la venirea lui bebe. Aceasta este legată de schimbările care apar firesc; alt program de somn, alt ritm de viață, nopțile nedormite petrecute alăptând etc.

În cazul depresiei, lucrurile stau diferit. Ea nu dispare pe măsură ce timpul trece, ci din contră, se intensifică, iar cauza reală este dincolo de procesul nașterii. E ceva mult mai profund, o agravare a unei depresii mai vechi sau a unei stări care dădea semne că apare încă din timpul sarcinii.

În multe cazuri, poate fi chiar urmarea unei depresii prenatale, tot mai frecventă și răspândită în cazul viitoarelor mămici.

Câteva semne ale depresiei postnatale sunt:

  • oboseală excesivă fizică și psihică, surmenare;
  • lipsa apetitului;
  • insomnie;
  • iritabilitate și sensibilitate la zgomot;
  • anxietate, frici inexplicabile, grijă excesivă față de lucruri neînsemnate;
  • stare de apatie, singurătate, lipsă de conexiune emoțională cu cei din jur și chiar cu bebe;
  • atacuri de panică.

De multe ori, mama doar se trezește în mijlocul acestor trăiri sau chiar nu își dă seama că este în suferință. Sunt femei care își dau seama că au fost în depresie doar după ce reușesc să iasă treptat din ea, și spun că nu știau ce li se întâmplă, ci doar că le venea să plângă și dacă erau atinse cu un deget.

De aceea, aici partenerul și cei apropiați joacă un rol crucial, pentru că ei pot observa stările și o pot ajuta să depășească momentele critice și să nu se afunde în ele.

3 cauze care conduc inevitabil la depresia postnatală

Abordarea convențională nu funcționează întotdeauna, tocmai pentru că acest dezechilibru psiho-mental nu are legătură doar cu nașterea, ci doar e amplificat cu această ocazie.

Cauzele sunt mult mai profunde, iar mai jos voi expune pe cele mai puțin cunoscute și neglijate, dar care pot declanșa depresia postnatală.

1. Emoțiile din timpul sarcinii

Sarcina este o perioadă frumoasă și plină de noutate și regenerare, însă și foarte vulnerabilă.

Dacă cele 9 luni au fost solicitante, cu stări de rău, grețuri, trăiri intense sau griji excesive, emoțiile reprimate ale mamei pot ieși la suprafață sub forma unei depresii.

Dacă relația cu partenerul nu e cea mai armonioasă, dacă au existat certuri sau nu a fost susținută în alegerile sale, pot apărea dezechilibre emoționale.

De asemenea, relațiile cu cei din jur și informațiile preluate pot fi decisive în viața postpartum. Dacă în jurul femeii există prea mulți oameni care spun cât de greu e să fii mamă, să naști, să crești copii etc., aceste vorbe pot declanșa procese psihologice masive care conduc apoi la depresie.

Iar în ultima vreme, s-au mai adăugat și grijile legate de problemele și riscurile care pot apărea în sarcină. Teama ca lui bebe să nu i se întâmple ceva este amplificată la maxim de toate controalele și analizele la care mama trebuie să meargă lună de lună, și ale căror rezultate le așteaptă cu sufletul la gură.

2. Ceea ce viitoarea mamă a trăit la propria ei naștere

Un lucru mai puțin știut este că felul în care viitoarea mamă a resimțit momentul în care ea s-a născut, influențează decisiv toate procesele legate de sarcina sa. Chiar dacă noi credem că un bebeluș nu simte, sau uită ce a simțit, corpul și creierul său nu uită niciodată.

O femeie care la rândul său s-a născut greu, a cărei mamă a fost bruscată sau abandonată atunci când năștea, va simți din plin aceste stări de cum află că va fi mamă.

De asemenea, există riscul să repete inconștient amintirile pe care le-a păstrat de când era în pântecul mamei sale. Așa se explică de multe ori grețurile excesive, sarcina toxică, fricile nejustificate legate de viața de mamă.

De aceea, vindecarea propriei nașteri este un pas esențial în pregătirea pentru venirea lui bebe și nu ar trebui neglijată sub nicio formă.

3. Nașterea traumatizantă prin care a trecut

O naștere neîmplinitoare duce la depresie.

Iar prin asta înțelegem o naștere unde mama nu a putut să aleagă cum să nască, ce tratament să i se administreze, când să își vadă copilul.

Mai poate fi vorba de o naștere traumatizantă; un travaliu lung, contracții foarte dureroase, tratament umilitor din partea celor care au asistat-o, cezariană de urgență după încercări fără succes pentru a naște natural.

De aceea e atât de important să știi ce să ceri atunci când naști, să ai un Plan, să fii însoțită, să te vindeci de acele amintiri care îți scad șansele să naști așa cum îți dorești.

Depresia postnatală este semnul că e ceva de vindecat în interior, iar asta nu are neapărat legătură cu nașterea prin care tocmai ai trecut. Nașterea e doar punctul de plecare, de unde poți începe să găsești răspunsuri.

De asemenea, dacă te pregătești să devii mamă în viitor, documentează-te cât mai mult pe cont propriu și din surse sigure și independente despre ce presupune nașterea.

Și aici e important să vezi ce alte aspecte în afară de cel fizic trebuie antrenate pentru a-ți crește șansele să naști așa cum îți dorești, să nu îți activezi vechile traume și să nu fii nevoită să depășești chinuitoarea depresie în timp ce bebe e la tine în brațe.

Exista o serie de articole și recomandări pe care dacă le vei parcurge, vei înțelege exact de ce e indicat să fii pregătită și vindecată emoțional atunci când devii mamă.

Tot aici găsești sfaturi și chiar mini-cursuri care te vor ajuta să scapi de frică și să îți crești șansele să ai nașterea pe care ți-o dorești.