Existenta sa naste intrebari, curiozitati, fapte care il cheama la o detasare de la cele materiale, fizice sau trupesti, la cele spirituale, pentru a ajunge la o cunoastere tot mai deplina a sensului vietii si al existentei sale.
De-a lungul timpului, oamenii au perceput spiritualitatea in mod diferit, ceea ce a determinat ca in vremurile noastre sa fie o multime de tipuri de spiritualitate. Intre aceste spiritualitati, desi fiecare duce pe om pe o cale diferita si pâna la un anumit punct, exista si unele puncte comune, in special in pasii de urmat.
1. Sa iti cunosti bine spiritualitatea care te defineste
Mai intai, este important sa stii carei spiritualitati vrei sa te dedici si ce anume doresti sa cauti. Cele mai multe dintre spiritualitatile existente in zilele noastre sunt cele atee, care reprezinta un amestec de credinte ezoterice orientale ce presupun fenomene paranormale, iar practicarea lor se face prin metode de exercitii care ar ajuta la obtinerea starii de liniste, dezvoltare mentala si dialog cu propriul subconstient. In aceste spiritualitati, notiunea de rau nu exista, la fel nici un Creator a toate nu exista, pentru ca el insusi este dumnezeu, iar puterea de progres launtric spiritual sau de mântuire o are omul insusi. Aceasta spiritualitate presupune in locul mântuirii sau salvarii sale de catre Creator, iluminarea, adica atingerea unei stari prin care acesta va simti ca s-a detasat de cele materiale si ca are o natura divina.
Spre deosebire de spiritualitatea din partea orientala cu tendinta atee si impersonala, spiritualitatea din spatiul european si occidental are radacini iudeo-crestine. Si in acest spatiu sunt mici diferente de intelegere a spiritualitatii, insa esential pentru acestea este faptul ca spiritualitatea are un caracter ontologic, in sensul ca omul in integralitatea sa, trup si suflet, participa in progresul spiritual de unire a sa cu Creatorul sau, fiind o relatie personala, prin intermediul careia omul primeste de la Dumnezeu ajutor divin sau har.
2. Contemplarea asupra sensului lumii si a omului
Insasi existenta ne cheama la o contemplare asupra sensului lumii acesteia, care se conduce dupa anumite legi sau ratiuni, iar, in acest context, la intelegerea scopului vietii noastre in acest univers. De aceea, in functie de spiritualitatea practicata, unii cauta sa se gaseasca pe sine si ajung la cunoasterea faptului ca totul este o iluzie, iar altii cauta sa cunoasca si sa aiba o relatie personala cu Creatorul lor.
3. Practicarea rugaciunii
Rugaciunea este una dintre formele cele mai intâlnite de practicarea a unei spiritualitati. In ultimele decenii, impactul rugaciunii asupra organismului uman a relevat consecinte pozitive asupra persoanelor care sufera de anumite boli psihice si fizice.
4. Postul
Postul sau asceza este alt act practicat in cele mai multe religii, cu rolul de a se detasa de cele materiale sau de pornirile instinctive ale trupului pentru a ajunge la o stare de inaltare a sufletului, de intelegere a ratiunii sale si a lumii in care traieste.
5. Relationarea cu oamenii
Alaturi de rugaciune sau de meditatie, relationarea cu oamenii este o alta cale, pentru ca trairile sinelui se afla intr-un schimb permanent cu ceilalti oameni. De aceea, relationarea cu celalalt, prin sentimente si fapte, duce la o predispozitie spirituala si la dobândirea unui sens al existentei pamântesti.
In ultima vreme, confluenta dintre spiritualitate si stiinta a capatat tot mai multa amploare. De aceea, in tot mai multe carti de spiritualitate se regasesc cercetari din domeniul neurochimiei, neuropsihologiei, neurofiziologiei etc., care investigheaza activitatea scoartei cerebrale, vizând procesele neurochimice ce insotesc gândurile, emotiile si sentimentele noastre. Astfel, studiile realizate adeveresc faptul ca omul care cauta raspunsuri cu privire la existenta sa si care, pe aceasta cale fiind, isi impropriaza un anumit stil de viata, de valori morale si comportamentale, isi imbunatateste starea de sanatate trupeasca si sufleteasca.
