Președintele francez a promis un nou tip de politică consensuală. În prezent, el reformează Franța împotriva voinței acesteia. În 2017, Emmanuel Macron a promis un nou tip de politică consensuală. El va fi, spunea el, un revoluționar în costum, care va demantela interesele speciale și va sparge barierele care au limitat oportunitățile și au înăbușit prosperitatea franceză.
Încă din iunie anul trecut, Macron a vorbit despre "o nouă metodă de guvernare".
Nouă luni mai târziu, au loc revolte în mai multe orașe franceze. Există autostrăzi blocate, greve în transporturi și energie și munți de gunoaie necolectate în capitala Franței, deoarece Macron și-a folosit puterea constituțională specială pentru a impune o reformă a pensiilor detestată de 70% dintre adulții francezi.
Departe de a fi un "revoluționar potrivit", Macron a devenit un lider francez tradițional care se confruntă cu imobilizarea poporului francez.
Și totuși, există ceva isteric în actuala dispoziție politică din Franța, care depășește protestele cu care s-au confruntat predecesorii lui Macron.
Promisiuni ignorate
Acest lucru este parțial din vina lui Macron. El a promis o abordare consensuală, de jos în sus, eliminând interesele și gândirea înghețată a partidelor politice și a sindicatelor.
El a sfârșit prin a impune, aproape prin edict, o reformă destul de modestă a pensiilor, respinsă de marea majoritate a alegătorilor și denaturată (cu succes) de sindicate și de partidele de opoziție pe care spera să le marginalizeze. Macron a lăsat aproape toată activitatea de vânzare a reformei pensiilor pe seama prim-ministrului său, Elisabeth Borne, și a restului guvernului său. Aceștia au făcut o treabă încurcată în a vinde reforma confuză, dar sensibilă, a unui sistem care este permanent deficitar și care se va lupta să supraviețuiască dacă vârsta oficială de pensionare nu va fi crescută treptat. Dar este aceasta o reformă "brutală" și "violentă", așa cum susțin chiar și liderii sindicali moderați? Cu greu.
Vârsta oficială de pensionare din Franța va crește treptat de la 62 la 64 de ani până în 2030. Cu alte cuvinte, peste șapte ani, francezii se vor pensiona tot mai devreme decât majoritatea europenilor în prezent. Isteria din dezbaterea privind pensiile reflectă un peisaj politic distrus. De când vechiul sistem stânga-dreapta s-a destrămat în urmă cu un deceniu (lucru pe care Macron însuși l-a încurajat și din care a avut de câștigat), politica din Franța a devenit mai urâtă și mai
Stânga este mai categoric de stânga. Dreapta a alunecat spre extrema dreaptă. Macron nu a instituționalizat sau canalizat niciodată în mod corespunzător "noul său centru".
El este acuzat atât de stânga, cât și de dreapta că "distruge" sau "rupe" Franța. La 15 luni de la prima sa victorie electorală din 2021, el s-a confruntat cu o revoltă populară fără precedent din cauza taxelor pe benzină și motorină în Franța rurală și suburbană din partea mișcării "Vestele galbene". La 11 luni de la realegerea sa în aprilie anul trecut, el se confruntă acum cu cele mai mari proteste sindicale din ultimele două decenii, care amenință să se extindă într-o insurecție totală.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Dar a "devastat" Macron Franța?
Șomajul sub mandatul său a scăzut de la 9,4% la 7,2%. Șomajul în rândul tinerilor a scăzut și mai dramatic. Modificările aduse de Macron la legislația muncii și reducerea impozitelor pe salarii- contestate la vremea respectivă- își pot revendica o parte din merite. Cheltuielile pentru serviciul de sănătate de stat au crescut semnificativ pentru prima dată în acest secol (dar spitalele se confruntă cu dificultăți, iar medicii se plâng de salariile lor mici). Francezii au rezistat rezonabil de bine pandemiei COVID-19 și creșterii prețurilor la energie de anul trecut, datorită unor programe vaste de cheltuieli guvernamentale.
Eșecul lui Macron și al oamenilor săi de a-și comunica cauza este adesea derutant- un amestec de aroganță și resemnare.
Disputa privind pensiile este un bun exemplu. Majoritatea lucrătorilor mai militanți- de la căile ferate, de la metroul din Paris, din centralele electrice- apără regimurile speciale de pensii care le permit să se pensioneze la 50 de ani. Aceste regimuri sunt permanent pe minus: 3 miliarde de euro pe an numai pentru lucrătorii din sectorul feroviar. Deficitul este acoperit de stat, cu alte cuvinte din impozitele celor care se pensionează mult mai târziu decât lucrătorii feroviari. Cele mai multe dintre aceste regimuri speciale vor fi eliminate treptat, în cadrul reformei promovate de Macron.
Guvernul a fost în mod ciudat reticent în a folosi argumente financiare de acest tip. Drept urmare, reforma a fost prezentată cu succes de stânga și de extrema dreaptă ca fiind o reformă a "bancherilor"- ca și cum o țară cu o datorie publică acumulată de 3.000 de miliarde de euro (114% din PIB) nu trebuie să se îngrijoreze de creditorii săi.
Noul prim-ministru va încerca să ia un nou început, dar restul celui de-al doilea mandat al lui Macron va fi întunecat de confruntarea pe tema pensiilor. El a promis că va reduce șomajul la 5,5% (adică ocuparea deplină a forței de muncă) până la sfârșitul celui de-al doilea mandat, dar va fi o luptă pentru guvernul său minoritar și centrist să adopte modificările legislației muncii pe care le dorește.
Citește și: Franța: Reforma sistemului de pensii îi provoacă o criză lui Macron!
Citește și: Biden sustine arestul lui Putin: Il condemna drept un criminal!
Citește și: Erdogan din Turcia deschide calea pentru aderarea Finlandei la NATO!
