Aghiasma Mare, proprietati miraculoase! Iata cum poate fi folosita apa sfintita la Boboteaza!

Prin aceasta sfintire a naturii, a tot ce-l inconjoara pe om, Sfanta noastra Biserica ne arata ca Dumnezeu trebuie marturisit si laudat nu numai in biserica, ci si in afara ei. De aceea, prevederile tipiconale indeamna preotul sa savarseasca slujba in exteriorul bisericii, langa un rau, fantana, izvor sau intr-un loc frumos amenajat, uneori impodobit cu cruci de gheata, unde se pregatesc si se impodobesc numeroase vase cu apa.

Bucuria sarbatorilor de iarna continua prin sarbatoarea Bobotezei si a Sfantului Ioan, iarasi momente de referinta pentru obstea credinciosilor, care, odinioara, dar si astazi, marcheaza cele doua zile de praznic prin traditii deosebite, pline de simtire si traire crestineasca.

 

 

Sfintirea cea Mare a apei, sau Aghiasma Mare, este o slujba savarsita numai de Boboteaza.

Potrivit randuielii din Minei, cu prilejul Aratarii Domnului, slujba de sfintire a apei se poate savarsi de trei ori: la finalul Sfintei Liturghii din ajunul praznicului, dupa terminarea slujbei Utreniei Bobotezei si, desigur, dupa savarsirea dumnezeiestii Liturghii din ziua sarbatorii Epifaniei. Daca primele doua slujbe se oficiaza cu precadere la catedralele chiriarhale si manastiri, in parohii multimea credinciosilor participa si se impartaseste cu Aghiasma Mare dupa Sfanta Liturghie din ziua Bobotezei. Obiceiurile atat de frumoase si diverse ar merita un studiu amplu, insa acum ma voi limita doar la cateva lamuriri privind folosirea Aghismei Mari in decursul celor opt zile de praznic, dar si pe parcursul intregului an bisericesc.

 

 

Dupa traditie, vom gusta de opt ori din aceasta apa sfintita; cifra opt ne aminteste de vesnicie, de viata de veci, caci in Cartea Apocalipsei se vorbeste despre ziua a opta, ce va urma dupa Judecata universala.

Aghiasma Mare se ia pe nemancate timp de opt zile, pentru ca ea ne cheama sa cautam viata si bucuria vesnica in iubirea Preasfintei Treimi. Nu mancam nimic inainte de impartasirea cu Aghiasma Mare pentru a arata ca nimic din cele lumesti, trecatoare nu este mai important decat hrana cea spirituala. Dupa Sfanta Liturghie, intai gustam din Aghiasma Mare, apoi luam sfanta anafora. Chiar atunci cand ne impartasim putem gusta din ea, bineinteles dupa ce am primit dumnezeiasca Euharistie.

De vom asculta cu atentie randuiala sfintirii celei mari a apei, vom afla beneficiile impartasirii cu ea: ne sfinteste sufletele si trupurile, casele, gospodariile, pamanturile, intreg spatiul in care ne desfasuram activitatea, munca, invatatura. Prin aceasta sfintire a naturii, a tot ce-l inconjoara pe om, Sfanta noastra Biserica ne arata ca Dumnezeu trebuie marturisit si laudat nu numai in biserica, ci si in afara ei. De aceea, prevederile tipiconale indeamna preotul sa savarseasca slujba in exteriorul bisericii, langa un rau, fantana, izvor sau intr-un loc frumos amenajat, uneori impodobit cu cruci de gheata, unde se pregatesc si se

impodobesc numeroase vase cu apa. Nu de foarte mult timp, in satele din Moldova indeosebi, credinciosii sculpteaza din apele inghetate ale lacurilor cruci si mese de gheata, asezandu-le in locurile unde se va sfinti Aghiasma Mare. Traditia nu pare prea veche, fiind legata de pelerinajul obstii credinciosilor catre o apa unde se oficia slujba de sfintire. Astazi, in putine locuri se mai fac asemenea pelerinaje, dar, daca crestinii nu au mai mers la rau ori la lac sa sfinteasca apa, au adus raurile sau lacurile,  prin aceste cruci cioplite in gheata, pentru a fi binecuvantate.

 

Revenind la modul de folosire a Aghismei Mari de la Boboteaza, din rugaciunile rostite de preot aflam ca ne aduce vindecare de boli sufletesti si trupesti. Traim vremuri in care omul infrunta felurite boli ale trupului ori sufletului, adeseori cele fizice fiind generate de suferintele sufletesti, de pacate si patimi. Sa nutrim convingerea ca apa sfintita ne vindeca, intrucat ne sporeste credinta, dragostea fata de Dumnezeu si fata de semeni. Tot din cuprinsul rugaciunilor din randuiala sfintirii Aghismei Mari aflam ca ea se arata izbavitoare de patimi si izgonitoare a duhurilor celor rele. Avem nevoie de ea, caci adesea diavolul cauta cu orice chip sa ne piarda, indemnandu-ne la pacat; apa sfintita la Boboteaza ne da putere sa biruim ispitele, sa ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu, izvorul sfinteniei si al iubirii.

 

 

Se cade, asadar, ca fiecare crestin sa aiba in casa un vas cu Aghiasma Mare, sa-l tina la loc curat, dupa cum ne invata batranii nostri, sa guste cu evlavie din ea in zilele de post, in vreme de necazuri, ispite, nevoi sau grele suferinte, dar numai dupa ce primeste dezlegare de la duhovnic. Unii preoti randuiesc celor pe care-i spovedesc Aghiasma Mare inainte de a primi Sfanta Împartasanie. Sunt credinciosi, care in Postul Mare, se nevoiesc postind aspru sau negru, primind dezlegare de la povatuitorul lor spiritual sa guste spre seara  cateva guri de Aghiasma Mare. Cei pe care duhovnicul ii opreste de la dumnezeiasca Euharistie din pricina unor pacate grave, pot lua Aghiasma Mare, cu incuviintarea duhovnicului ca mangaiere si nadejde a mantuirii lor, ca leac spre tamaduire si indreptare in vederea apropierii de potir.( sursa: doxologia.ro)