Elefanții au pierdut aproape două treimi din habitatul lor din Asia, ca urmare a sute de ani de despăduriri și a creșterii utilizării umane a terenurilor pentru agricultură și infrastructură, potrivit unui nou studiu.
Elefantul asiatic, aflat pe lista speciilor pe cale de dispariție, se găsește în 13 țări de pe continent, dar habitatele lor de pădure și pășune au fost erodate cu peste 64%- ceea ce echivalează cu 3,3 milioane de kilometri pătrați de teren- începând cu anul 1700, potrivit cercetătorilor.
Studiul, publicat joi în revista Scientific Reports, compilează munca mai multor experți conduși de biologul și cercetătorul în domeniul conservării Shermin de Silva, profesor la Universitatea California din San Diego.
Echipa a constatat că pierderea pe scară largă a habitatului a dus la creșterea potențialului de conflict între elefanți și oameni- o situație care nu ar trebui acceptată ca fiind inevitabilă și care poate fi evitată printr-o planificare adecvată.
"Îngrijorarea mea este că vom ajunge la un punct de basculare în care culturile de nonconfrontare reciprocă față de celălalt vor fi înlocuite de culturi de antagonism și violență- de către ambele specii... Trebuie să dezescaladăm această situație", a declarat de Silva, care este, de asemenea, fondator și președinte al Trunks and Leaves, o organizație non-profit dedicată conservării elefanților asiatici sălbatici și a habitatelor lor.
Studiul a constatat că cel mai mare declin al habitatelor elefanților s-a înregistrat în China, unde 94% din terenurile adecvate au fost pierdute între 1700 și 2015.
Între timp, mai mult de jumătate din habitatele adecvate pentru elefanți au fost pierdute în Bangladesh, Thailanda, Vietnam și Sumatra din Indonezia. Bhutan, Nepal și Sri Lanka au înregistrat, de asemenea, un declin semnificativ- mai ales în zonele în care elefanții încă se mai plimbă astăzi.
"Restaurarea acestor habitate nu înseamnă neapărat menținerea lor statică. În schimb, trebuie să înțelegem mai bine rolul oamenilor (agricultori din mediul rural, comunități indigene) care sunt adesea marginalizați în sistemele economice care au fost puse în aplicare", a declarat de Silva.
"De asemenea, trebuie să luăm în calcul modul în care aceste dinamici pot fi menținute în mod durabil, având în vedere dimensiunea actuală și viitoare a populației umane, precum și schimbările climatice".
Colonizarea a accelerat pierderea habitatului
Cercetătorii au constatat că a existat o accelerare a pierderii habitatului elefantului începând cu anul 1700, care a coincis cu expansiunea colonizării europene a regiunii. În această perioadă, exploatarea forestieră, construcția de drumuri, extracția de resurse și defrișările s-au accelerat, iar agricultura a devenit mai intensă pe terenuri care altfel ar fi putut găzdui animale sălbatice. De asemenea, în această epocă au apărut "noi sisteme de valori, forțe de piață și politici de guvernare" care au ajuns dincolo de orașele din Europa în pădurile din Asia- accelerând pierderea habitatului elefantului și fragmentarea speciei, potrivit studiului.
"În anul 1700, un elefant ar fi putut, în mod ipotetic, să traverseze până la 45% din zona "adecvată" fără întrerupere, dar în 2015 acest procent a scăzut la doar 7,5%", au declarat autorii.
India și Sri Lanka au cea mai mare populație de elefanți sălbatici rămasă în Asia de Sud. Ambele țări au fost "transformate" de construcția de drumuri și exploatarea forestieră din epoca colonială "în timpul căreia elefanții și alte animale sălbatice au fost eradicate din zonele mai înalte și din pădurile tropicale de câmpie, care au fost transformate în plantații și așezări", au spus cercetătorii.
De Silva a spus că revoluția industrială a fost urmată de "un al doilea val" la mijlocul secolului trecut, care a dus la o mai mare pierdere de habitat.
"Am observat că în unele locuri, precum Thailanda și China, pierderile majore au loc după anii 1950. Epoca colonială introdusese deja plantațiile pe scară largă în Asia de Sud, dar aceste schimbări ulterioare au venit din cauza agriculturii pe scară largă", a spus ea.
Astăzi, oamenii se extind și mai mult în spațiile sălbatice cu ajutorul centrelor de populație, al agriculturii și al industriilor extractive, cum ar fi mineritul. Iar elefanții intră din ce în ce mai des în conflict cu oamenii.
Întâlniri între elefanți și oameni
În statul Assam din estul Indiei, conflictul cu elefanții a crescut dramatic în anii 1980, corespunzând cu o scădere a acoperirii forestiere sub 30% până la 40% din peisaj, potrivit studiului. Problemele politice și sociale au jucat, de asemenea, un rol. În timpul crizei Rohingya din 2017, mii de persoane din Myanmar, minoritate musulmană Rohingya, au ajuns în Bangladeshul vecin, fugind de o campanie militară violentă. Aproximativ 1 milion de persoane trăiesc acum în cea mai mare tabără de refugiați din lume, în Cox's Bazar- într-o zonă care a fost cândva pădurea care adăpostea o populație de elefanți.
"A existat o perturbare rapidă și pe scară largă a unui coridor transfrontalier pentru elefanți la Cox Bazar, între Bangladesh și Myanmar, odată cu stabilirea refugiaților Rohingya", au declarat cercetătorii. Pierderea habitatului înseamnă, de asemenea, că elefanții migrează de pe teritoriile lor obișnuite, creând "provocări pentru comunitățile umane care au puțină experiență cu elefanții", se arată în studiu.
Citește și: Alergiile puternice la polen? Acesta ar putea fi motivul!
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Citește și: De ce sunt Egiptenii fortati sa manance picioare de pui?
Citește și: 3 momente de neuitat cu Steve Irwin. Cum a arătat acesta că șerpii veninoși sunt inofensivi