Ramas acum doar un catun, cu cateva bordeie si mai multi turisti decat populatia stabila, satul ascunde insa povesti savuroase.
Mandra femeie Ileana! Zdravana, cu maini puternice si rumena in obraji! Unde mai pui ca stie sa gateasca dumnezeieste! D-apoi cum sa nu-i treci pragul? Ei, dar pana sa incercam nebunia de arome mai e, asa ca sa suflecam manecile si sa trecem la treaba.
Faina de porumb, ceva branza fermentata, silvoita, slana si carnat de casa, ousoare din cuibar, lapte proaspat muls, o vadra de apa de izvor si-un praf de sare. Tot ce ne trebuie! Incingem focul si-ncepem a trebalui.
Cand vii ostenit de la coasa ori de prin padure, imediat incingi o paparaie, un drob de mamaliga langa si gata potolit e stomacul!
Ca tot veni vorba, slanina s-a cristalizat, s-a strans ca un arici iar carnatul... of, Doamne, cum miroase!
Cativa picuri din unsoarea inmiresmata merg in tigaia incinsa pentru ca paparaia sa aiba
Laptele batut furios cu cele trei oua isi spune, carevasazica, cuvantul. Paparaia se leaga bine si se umfla, sa se asemene cu mamaliga pietroasa de langa ea.
"Cate case si bordeie, atatea si obiceie!". Ia priviti cum se face mamaliga pe aici! Se pune apa cu sare la fiert in ceaun, se presara in ploaie un pumn-doi de malai si se uita de ea pe soba.
Se-amesteca cu simt de raspundere, pana nu mai sunt cocoloase.
Hai sa mai induram un pic! Iarasi cu linguroiul trecut prin unsoare, iarasi un strat de branza, inca unul de mamliga, iarasi branza si, deasupra, picurii de aur din tigaie.
Silvoita, pentru necunoscatori, este un preparat din prune fierte, strecurate si oparite inca o data. Nu este o dulceata, un magiun, este magiunul magiunurilor, regina dulceturilor si cel mai de soi desert de prin camara.
