Ati fost aici? Scurta incursiune in istoria de peste o suta de ani a Castelului Cantacuzino

Aici, la Busteni, pe Valea Prahovei, va puteti simti, fie si numai pentru cateva ceasuri intr-o zi, asa cum se simtea pe la 1911 Grigore Cantacuzino, cel poreclit Nababul tocmai petru ca era cel mai avut om al vremurilor si pentru ca avea o viata de invidiat. Impunator, inca de la intrare. Intram catre sala centrala a castelui, care face legatura intre camerele oficiale.

Intram in sala de receptii a castelului, locul unde aveau loc receptiile, dar, si seratele musicale, sala avand o acustica cu totul deosebita.

Remarcati o mica scena pe care, nu de putine ori, a cantat George Enescu cu a sa vioara… Miroase totul a istorie, pot sa spun, si e mare lucru ca noi astazi reusim sa mai atingem aceeasi scena pe care a pasit candva un geniu ca Enescu. Marele nostru muzician, intr-adevar. Ca putem, avem ocazia, la o adica, sa facem un vals, aici, in sala de bal in care au dansat, printre altii, pe langa print si toata familia printului.

Aceasta arhitectura aduce un plus de caldura, o nota personala, Nababul a cheltuit multi bani pe vremea aceea, pentru a realize asa o bijuterie de castel. Suprafata construita a castelului este de 3148 metri patrati. El este construit in forma literei U. Pe latura dinspre padure erau garajele, locul unde trageau trasurile, pe latura de Nord erau plasate locuintele celor care deserveau castelul sip e latura de Vest, aceasta in care ne aflam, locuia familia Cantacuzino.

##VIDEO126475##

Cu adevarat impresionanta din tot castelul mi se pare aceasta sala de receptii, de bal, pentru ca este cea mai bine conservata. Si-au dat seama ca aici este o valoare si de-a lungul a peste 56 de ani, usile acestea au stat incuiate. Aici n-a patruns nimeni iar galeria cu picturi a fost acoperita cu strat de panza. Dupa serile de bal sau dupa partidele de vanatoare poate ca se retrageau in crama, in actualul restaurant de astazi, sa serveasca masa.

S-a impamantenit un picut din bucataria frantuzeasca, in inima Bucegilor, dup cum confirma, insusi bucatarul:" Da, asta am si incercat sa fac, sa readuc un pic in amintire faptul ca in anii '30 Bucurestiul era Micul Paris, cred ca toata Romania era un Mic Paris, asa ”.

Citește și: Durere in partea dreapta a corpului – cauze si remedii

Castelul acesta a fost, de fapt, un refugiu pentru Cantacuzino, poreclit si Nababul.

Un fel de desfat asa, un loc in care se retrageau, vanau si apoi se punea masa, si toata lumea ospata din ceea ce aveau pe masa. Si-atunci, in perioada respectiva, clar ca se manca numai ce era foarte bun.

Efectiv, la doi pasi de castel, Cantacuzinii si-au cladit si o capela, care a servit ani buni drept loc de rugaciune pentru membrii familiei. Astazi, este folosita in acelasi scop de catre oaspetii stabilimentului. Ba, chiar unii dintre ei au ales sa-si uneasca destinele aici.