Cutremurul din 4 martie 1977 a dus la decesul a 1.578 de oameni. Acum 44 de ani, la ora 21:22, un șoc seismic de proporții a dus făcut 11.323 de victime și a dus la prăbușirea a 35.169 de locuințe, în doar 56 de secunde. Printre cei care au trecut în neființă în urma dezastrului se numără și personalități culturale marcante din istoria României. Iată cum își amintesc supraviețuitorii momentele dezastrului.
Mărturiile șocante ale supraviețuitorilor cutremurului din 1977
Marin Antonescu locuia în sectorul 6, în cartierul Militari, în blocul OD 16, scara F, la etajul 4, la momentul producerii tragediei. Este una din clădirile care s-au prăbușit în urma cutremurului din 1977. La 44 de ani de la marele cutremur, Marin Antonescu se consideră norocos că a scăpat cu viaţă. În seara de 4 martie, bărbatul era la serviciu și lucra ca şofer la Autobaza 8 Filaret.
„Cutremurul ne-a prins exact acolo în hală, am auzit un vuiet, niște trosnituri, cum se spărgeau geamurile la hală și, mă rog, am început să râdem, că nu știam despre ce e vorba. Mecanicul știa și mi-a spus Culcați-vă și ieșiși afară”, povestește Marin Antonescu, potrivit Digi24.
Marin Antonescu îşi aminteşte că turnul de apă se prăbușise, fapt ce a dus la o pană de curent electric în toată zona.
„Am vrut să ajungem acasă, să văd ce se întâmplă, pentru că era panică în tot orașul. Mergând spre casă, ne opreau diverși și ne puneau câte un rănit în mașină și-l duceam la Maternitate, la Giulești, și la alte spitale”, spunea Marin Antonescu.
Bărbatul a ajuns acasă după două ore şi a văzut că pe Bulevardul Păcii era un bloc căzut, dar nu anticipase că blocul în care locuia el nu mai există.
„Eu am încercat să ajung la etajul 4 pe scara F, unde știam că stau, dar am ajuns pe scara E, pentru că scara F era căzută”, rememora supraviețuitorul.
„Era un peisaj din ăsta de toamnă, trist. Oamenii erau toți panicați. Ne era frică, încă se căuta printre dărâmături, se tot spunea: s-a mai gasit unul, s-a mai găsit unul.
Blocul prăbușit din Militari a fost refăcut, însă abi peste patru ani. Niciunul dintre foștii locatarii nu s-a mai întors să trăiască acolo. Cei de la scara vecină, scara E, au rămas, însă în aceleași locuințe.
Citeste si: Ascultă singura înregistrare audio a cutremurului din 1977. Ce se auzea, de fapt, pe fundal
„Unii ieşeau plini de sânge şi şchiopătând, alţii nu mai ieşeau, Dumnezeu să-i ierte!”
Lucian Rădinoiu era în casă, alături de părinţii lui, veniţi în vizită, în momentul producerii seismului.
„Când a început cutremurul, am fugit, am coborât pe scări, lucru care era absolut interzis, dar la ora aceea noi nu aveam un instructaj în acest sens, şi locuind la etajul unu am ajuns repede în stradă. Era o mare de... era un fum. Nu ştiam dacă e fum sau altceva. De fapt, era praf şi nu puteam să realizăm, pentru că nu se vedea nimic. Abia după vreo două- trei minute, cinci minute am realizat că a căzut scara a șasea a acestui bloc”, povestește Lucian Rădinoiu, citat de Digi24.
„Nu ne venea să credem ce am văzut, ce vedeam adică! Oameni venind şi ţipând ştiind că au familiile acolo. Alţii ieşeau plini de sânge şi şchiopătând, alţii nu mai ieşeau, Dumnezeu să-i ierte!”, spunea supraviețuitorul.
O altă supravieţuitoare este Georgeta Dumitru, care stă acum în blocul din spatele Magazinului Obor. În 1977 avea 29 de ani și avea domiciliul pe strada Lutherană numărul 8, la etajul 2.
„Eram acasă, coboram de la o prietenă care stătea pe altă scară să ma duc acasă. În clipa aia, am văzut un cer roșu, un vuiet puternic, atât am mai apucat, să ridic ochii și să văd cum curge blocul, fațada. Atunci nu mi-am explicat și am leșinat. A venit un vecin de al meu, m-a trezit, a spus să fiu tare, am început să țip MAMA! Mama era în casă cu mătușa mea, vărul meu a reușit să coboare și a spus: n-ai unde să te duci sus, că nu mai există nimic”, povestea Georgeta Dumitru, potrivit Digi24.
Familia Georgetei a reușit, de asemenea, să se salveze.
„Am mers pe Calea Victoriei și am văzut oameni morți, oameni morți în cadă, cu căzile de baie, ceva cumplit, mormane de moloz, praf. A fost cumplit, nu vă puteţi imagina. Mi-am imaginat eu că așa trebuie să fie după bombardament”, spune Georgeta Dumitru.
Georgeta povestește că tragedia a marcat-o profund, și încă resimte trauma incidentului.
„Reacţionez foarte urât de atunci. Reacţionez urât, adică am o foarte mare teamă. Am rămas cu această traumă”, spunea Georgeta Dumitru.
Citeste si: Cutremur insemnat in Vrancea, noaptea trecuta! Ce magnitudine a avut
Cum își amintește un medic cutremurul din 1977
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Seismul din 1977 a curmat 1.578 de vieți, dintre care 1.391 în București. Alți 11.300 de români au fost răniţi, iar 35.000 de locuinţe distruse. În Capitală au căzut 33 de clădiri.
În seara de 4 martie 1977, Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
" A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie omblicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişca şi zgomotul era infernal", povestestea medicul stabilit acum în Statele Unite, conform Mediafax.
Medicul spune că, după ce s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operaţie dar încercarea a fost imposibilă.
"Erau oameni bolnavi, unii erau operaţi şi se dădeau de-a dura pe scări. Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâş s-a ajuns până la parter. Am ajuns în faţa spitalului şi se auzeau sirenele ambulanţelor care aduceau pacienţi. În aproximativ cinci minute, intersecţia Calea Floreasca cu Ştefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoşi cărau pe braţe răniţii. Era un val de braţe pe care se purtau corpuri umane. Răniţii ţipau şi plângeau şi erau depuşi în faţa spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieşiseră cu pături în cap", mai spunea medicul Popescu.
"M-am dus pe brânci până acolo. Nu mai era acolo, iar tânărul cu operaţia de ulcer era pe ventilator, cu abdomenul deschis şi plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă şi a plecat în şapte zile sănătos. Cealaltă pacientă am găsit-o mai târziu în curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia dispăruse. A urmat o noapte de coşmar în care am triat răniţii de cei morţi", povesteşte doctorul.
Dimineaţa, el a pornit spre primărie pentru a cere ajutorul Armatei. Atunci şi a trecut pe lângă ruinele blocul Scala: "Erau mormane de moloz şi oameni care scormoneau să scoată oameni".
"Când mai vin la Bucureşti, văd clădiri cu buline roşii şi găsesc că este criminal să se permită locuirea acolo. Şi într-un cort, pe stradă, ar fi mai sigur dacă ar veni un alt cutremur", crede medicul Fălticeni Popescu.
Elevii ai Şcolii Militare, trimiși pentru a căuta răniți și morți, după cutremurul din 1977
Pe un fost angajat al Armatei, cutremurul l-a prins într-o tabără de primăvară la Vălenii de Munte. Imediat după seism s-a făcut apelul şi plutoanele au fost trimise în teren. Ajunşi în Bucureşti, elevii Şcolii Militare au fost trimişi la blocurile Casata, Scala, Wilson pentru a căuta răniţi sau morţi. Ei au fost de asemenea însărcinați cu păzirea zonelor împotriva hoţilor.
"În cinci martie, până seara am stat în dispozitiv în diverse locuri. Seara, când ne-am întors în şcoală, s-a pus problema voluntariatului şi nimeni nu a renunţat. Aproape 72 de ore am muncit continuu", spunea fostul elev de şcoală militară, potrivit citat de Mediafax.
Și civilii încercau să ajute, însă doar până când ajungea în zonă Armata.
"Veneau buldozere să ia moloz şi mai vedeai o mână, un picior. La Scala a fost prinsă o persoană de zid şi medicii nu aveau voie să intre pentru că se putea dărâma blocul, iar medicii erau foarte de preţ atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit să intre să-i taie piciorul prins sub o placă de beton pentru că altfel nu putea fi scoasă de acolo. A tăiat piciorul cu nişte scule destul de rudimentare, iar seara a fost făcut sergent", îşi aminteşte fostul angajat al Armatei, citat de Mediafax.
Mii de oameni au pierdut pe cineva drag, în urma seismului din 1977
La 21.22 și 22 de secunde a început catastrofa, iar timp de 56 de secunde România s-a cutremurat și prăbușit.
„Îmi aduc aminte că era o lună roșie, posibil de la praful care se ridicase. Nu știam încă ce se petrecuse. Ok, am înțeles cu toții că a fost cutremur, știam ce e ăla, dar nu știam dimensiunile catastrofei ”, spunea Viorel Șerbescu, unul dintre supraviețuitorii cutremurului din 4 martie 1977, pentru FANATIK.
„Am stat în fața blocurilor până pe la 1-2 dimineața. Cam pe atunci lumea a început să-și facă curaj și să intre în casă. Deja era o stare de panică accentuată și de faptul că veștile circulau din gură în gură.
Cei care au ieșit de la schimbul 2 veneau acasă și povesteau grozăviile. Îmi aduc aminte că auzeam: a căzut și blocul Scala, sau, a căzut și clădirea Dunărea, apoi o mare de ooooo-uri venită din mirarea tuturor. Nu aveai voie să mergi pe stradă, mașini nu erau, tramvaie, nici atât. Era liniște. Nu te puteai duce să vezi”, a precizat Gheorghe Constantin.
Gheorghe Constantin plecase atunci spre clădirea în care aceasta muncea mama lui, îngrijorat de faptul că aceasta nu se întorsese acasă. Ajuns acolo a constatat că blocul respectiv se prăbușise în totalitate.
”Doamne, ce era acolo. Ca în filme cu apocalipsa. Răniții erau cărați pe brațe, țipau săracii de durere. Toți erau duși în fața spitalului. Am căutat-o pe mama acolo, dar n-am găsit-o.
Am ajuns unde lucra și m-am apucat să scormonesc după mama. Cu mâinile goale. Nu mai știam ce fac, dar lângă mine mai erau și alții care făceau același lucru”, a continuat acesta.
Pe lângă mama lui Gheorghe Constantin, peste 1.500 de victime și-au pirdut viața în urma cutremurului din 1977. Pagubele materiale cauzate de seism au fost aproximate la suma de două miliarde de dolari.
