Bogdan Mocanu a vorbit pentru prima data despre boala de care suferă și cum ironic, l-a ajutat în viață: "Am stat numai prin spitale, eram fragil, dar a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat"

Bogdan Mocanu a povestit în emisiunea lui Mihai Ghita, "În Oglinda" despre boala cu care s-a căptușit pe viață. Artistul a luat-o că atare desi în copilărie a avut mult de suferit, stand internat foarte multe luni în spitale, de altfel, fiind și un copil fragil, însă cântărețul a luat partea buna a lucrurile și a învățat să trăiască cu ea. Mai mult, Bogdan Mocanu povestește cu diabetul, căci de aceasta boala suferă, l-a ajutat să își descopere talentele.

Citeste si: Bogdan Mocanu, dezvăluiri șocante: "Mai bine paralizam și trăia el. Îi curgeau cioburi din cap și i s-a umplut brusc fața de sânge!"

Bogdan Mocanu, dezvaluiri despre boala de care sufera

"Este o boala și o binecuvântare în același timp. Cât am stat internat, am început să desenez. Îmi aducea mama carioci și așa mi-am dezvoltat simțul artistic.

Am avut expoziții, am fost tatuator. De la simțul asta artistic deprinzi și alte calități. M-a schimbat mult, m-a maturizat chiar daca prematuri și un pic cam dur. Nu regret nimic. Unii spun că nu mi-am trăit copilăria, că am stat numai prin spitale. Eu nu regret, o consider o lecție de viață. Dumnezeu a simțit că eu sunt foarte slab, că sunt firav că sunt sensibil, eram foarte sensibil când eram mic.

Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”

Bogdan Mocanu, declaratii cu ochii in lacrimi despre lunile cat a fost internat in spital

M-a imbarbatit și m-a făcut să cunosc oameni noi. M-a învățat să filtrez oamenii. Chiar e cel mai bun lucru desi acum nu aș mai vrea să îl am că m-am saturat. Stăteam în salon, internat în pat, mama era obligata să stea cu mine.

Citeste si: Care este motivul pentru care Bogdan Mocanu și Jador nu mai sunt la fel de apropiați ca înainte: „Nu am nevoie de oameni ca el lângă mine”

Deja aveam 2-3 luni de când stăteam internat zilnic, zi de zi și veneau cu masa și aveam mâncare de spital, eu mâncam orezul și ziceam că nu îmi place pulpa doar să mănânce ea pulpa. Dar ea rupea pielea și îmi dădea carnea doar să mănânc eu. Adormeam seara și ea dormea plângând. Și tata la fel", a povestit artistul cu ochii inlacrimati despre acea perioada.