Bucovinenii pretuiesc aceasta arta. Au mostenit-o si o duc mai departe. Fiecare incondeietoare are propriul stil dar toate respecta o seama de simboluri… mostenite.

Pe tusa Ileana am gasit-o cu privirea aplecata, invaluita in miros de ceara si inconjurata de oua. Asa e din zori pana seara tarziu. Asa e mereu in Postul Pastelui. Nu contenesc comenzile pentru micile opere de arta iar ea incearca sa le onoreze pe toate.

Fiecarui mester ii place piesa iesita din mainile sale. A simtit pentru prima data aceasta bucurie pe cand avea vreo cativa anisori, de la o batrana. De vreo 20 de ani a facut din pasiunea sa o meserie.

Dragostea pentru ceea ce face sticleste in ochii-i patrunzatori si ii ghideaza mainile muncite asa incat nu-i tremura deloc pe creion.

Mediul de lucru si starea de spirit conteaza mai mult decat ati crede. Arta

cere sacrificii, iar cand de pe urma traditiei reusesti sa incropesti si un mod de a-ti aduce painea pe masa nici ca poate fi mai bine!

Se folosesc numai oua albe, de rata sau de gaina. Odata curatat pe dinauntru, golit si uscat oul intra tot pe mana femeii, la desenat. Imparte oul din creion in doua spatii egale, numai bune de exersat simtul artistic.

Dupa fiecare faza, oul trece printr-o baie de vopsea.

Intai galbena, apoi rosie, apoi neagra. Abia apoi isi va lepada ceara si isi va arata fata cea frumoasa. De-aici incolo urmeaza desavarsirea operei.

De Paste, pe langa cele rosii, nimanui nu-i lipseste din casa macar cate un astfel de ou-bijuterie. Podoaba de pret si mandra dovada ca in Bucovina traditia impistritului merge mai departe.