Gabriel Apostol și-a injectat benzină în vene, în urmă cu două zile, pe 1 decembrie. Acesta s-a stins din viață în drum spre spital, după ce s-a cerut transferarea lui în Capitală.
Gabriel Apostol a fost supus unui comportament traumatizant din partea celor care l-au crescut
În anul 2014, Gabriel Apostol a participat într-o emisiune, unde a făcut mai multe declarații tulburătoare despre traumele pe care le-a întâmpinat în copilărie, dar și despre ceea ce presupune meseria pe care și-a ales-o.
În ultimii ani, judecătorul a trecut prin momente extrem de dureroase. Soția acestuia a declarat că este un om care a creat multe probleme, dar a îngropat securea războiului, după ce bărbatul a decis să apeleze la ajutorul psihiatrului.
Soția acestuia lucra și ea tot ca judecător, iar problemele dintre ei au apărut în anul 2013. Cu toate acestea, după ce bărbatul a început să își ia tratamentul prescris de către psihiatru, s-a reîntors în căminul conjugal.
„Soția mea mă crede dus cu capul. N-aș vrea să spun aici povești triste, cert este că, la momentul ăsta, suntem despărțiți în fapt. Este un subiect nu tocmai vesel al existenței mele și sper să-l repar cu venirea mea (n.r.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Gabriel Apostol a fost crescut de bunică
Deși un copil are nevoie de ambii părinți, pentru a se dezvolta așa cum trebuie, procurorul a fost crescut de bunica acestuia. Deoarece era un copil energic și care făcea năzbâtii, așa cum era și normal la vârsta lui, bunica lui îl lega de pat, pentru a-și putea face treburile.
„ Am fost copil problemă, m-a crescut bunica paternă. Ca să-și facă treburile prin curte, bunica mă lega de pat. Dacă o prindea acum Asistența Socială o băga la pârnaie. Dacă nu mă lega, însemna să nu mă găsească în următoarele 10 minute. Mie îmi trebuia acțiune. La cutremurul din 86, am sărit de la etajul doi. Și au mai sărit doi după mine. Încă sunt un copil problemă”, a mai declarat acesta.
Mai mult decât atât, nici meseria pe care și-a ales-o nu era una prea confortabilă și l-a pus în anumite situații dificile.
„Dacă n-ar fi veselia asta, am lua-o pe Brăila (n.r. a lua-o razna, a înnebuni). Și nu doar eu, toți colegii mei. Munca de judecător este o muncă foarte grea, uite, mi-a albit părul la treizeci și ceva de ani. Eu sunt și președinte de secție. Munca de judecător mai e și muncă de uzură, de asta judecătorii ies la pensie după 25 de ani de activitate neîntreruptă. După 25 de ani de muncă s-ar putea să nu mai fii întreg la minte”, a mai mărturisit acesta.