Calendar crestin-ortodox 2 ianuarie: Iata ce mare Sfant este sarbatorit astazi si care este cea mai puternica rugaciune pe care toti credinciosii ar trebui sa o rosteasca pana la finalul zilei!

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut în Rusia la 19 iulie 1759 într-o epoca în care iluminismul pregatea timpurile întunecate ale ateismului si al persecuţiei religioase. El era fiul unor negustori cucernici din orasul Kursk si cand era copil a fost binecuvantat de Maica Domnului care l-a vindecat în mod miraculos. La 17 ani a intrat la manastire unde a devenit cel mai ravnitor dintre fraţi, îndeplinea cu bucurie toate sarcinile îsi stapanea poftele trupesti si pastra toata ziua mintea la Dumnezeu cu ajutorul rugaciunii lui Hristos.

Dupa opt ani de ascultare a fost tuns la monahism si a primit numele de Serafim, care se traduce arzator, înfocat. Dpa ce a fost facut diacon el a continuat cu s mai multa ravna sa se roage lui Dumnezeu iar Hristos a binevoit întru el si a fost învrednicit cu nenumarate clipe de extaz si mangaieri duhovnicesti.

Dupa hirotonirea sa si trecerea la Domnului a duhovnicului sau s-a retras în singuratate unde staruia în rugaciune si citea din Biblie.

Venea la manastire duminicile si în zilele de sarbatoare, dar orice ar fi facut îsi pastra mintea limpede la lucrarile lui Dumnezeu. El cara mereu o Biblie mare si grea pe care o numea Povara lui Hristos. Daca la început mai lua paine de la manastire, dupa un timp a început sa se hranneasca doar din rodul gradinii pe care o cultiva si o îngrijea, si deseori dadea din mancare pe care o pregatea pentru el animalelor padurii. Pe langa el se aciuase un urs urias care se purta cu sfantul bland ca o pisica.

Diavolul plin de ura pentru viaţa pe care o ducea a trimis niste talhari care l-au batut si i-au rupt oasele de l-au lasat aproape mort. El a ajuns totusi la manastire unde a zacut cinci luni si s-a însanatosit în mod miraculos. S-a întors în padure unde s-a oprit din vorbit.

Cand întalnea pe cineva se pleca în faţa lui si nu se mai ridica pana ce acesta nu pleca. Cand a fost forţat sa se întoarca la manastirea dormea pe un sac de pietre, ţinea un sicriu la usa si tot nu vorbea cu nimeni. În chilie nu mai avea decat o buturuga pe post de scaun si o icoana a Precuratei Fecioarei mangaietoare pe care el o numea “Bucuria bucuriilor” în faţa careia ţinea în permanenţa o candela aprinsa.

In anul 1826 Maica Domnului i-a spus sa înceapa din nou sa vorbeasca si sa împartaseasca tuturor din experienţa sa. De atunci usa chiliei sale a fost deschisa permanent tuturor si îsi întampina oaspeţii cu cuvintele “Bucuria mea, Hristos a înviat”

A facut multe minuni, pe unii i-a vindecat altora le-a dat sfaturi, a facut profeţii care s-au împlinit întocmai si de multe ori a fost ajutat de Maica Domnului pe care a vazut-o aievea.

La 70 de ani, la 1 ianuarie 1833, s-a împartasit, s-a închiat la toate icoanele din biserica i-a binecuvantat pe toţi fraţii si le-a spus: "Lucraţi pentru mantuirea voastra; vegheaţi! Cununile va sunt pregatite". Apoi si-a visitat mormantul si s-a întors în chilie unde si-a dat duhul în mainile lui Dumnezeu. Tot poporul din împrejurimi a venit la înmormantarea sa, iar el nu i-a parasit. Cei care se rugau la el au primt degraba ajutorul, li s-a aratat  si a facut minuni vindecand pe cei suferinzi. La 19 iunie 1903 a fost canonizat în faţa familiei imperiale iar moastele sale au facut multe minuni chiar atunci la procesiune. Comunistii au vrut sa le confiste în 1926 sa le expuna la muzeu dar nu au ajuns niciodata acolo unde trebuiau sa ajunga. Se presupune ca au fost pastrate de un credincios pios în asteptare unor vremuri favorabile.