Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Sunt praznuiti pe 26 august. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin.
Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: "Ti-ai iesit din minti?”.
A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta.
Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa.
L-a intarit in suferinta spunandu-i: "Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica.
Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.
Citeste si: Rugaciunea MIRACOL care alungă blestemele! Trebuie să o spui chiar ACUM!
Din Sinaxar aflam ca, poruncind nelegiuitul imparat ca trupurile Mucenicilor sa fie aruncate in foc, fericita Natalia a ascuns, in taina, mana sotului ei. Si, stingandu-se focul din pricina unui potop de ploaie, cu tunete si fulgere infricosatoare, unii slujitori imparatesti au fugit. Iar un om credincios, anume Eusebiu, luand moastele Sfintilor Mucenici si punandu-le intr-o corabie mica, le-a dus la Arghiropole, in apropiere de Bizant, si le-a asezat intr-o biserica. Apoi un oarecare tribun pagan a cerut-o in casatorie pe Natalia, dar ea, rugandu-se, a fugit din Nicomidia la Arghiropole, unde erau moastele Sfantului ei sot. Ajungand acolo cu mana Sfantului, s-a rugat mult, apoi si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, sfarsindu-si alergarea ei muceniceasca fara de sange, ca una care a patimit slujind pe Mucenici si fugind din casa ei pentru desavarsita curatie. Si, a fost ingropata langa moastele Sfintilor Mucenici.
"O, pereche fara de prihana si aleasa Domnului! O, preadorita doime si lui Hristos preaiubita! O, insotire preabuna si lui Dumnezeu fericita! Cine nu se va spaimanta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a imbarbatat asupra tiranului celui amar, si pe barbatul ei l-a intarit a nu slabi in cele cumplite, ci sa aleaga a muri pentru credinta mai degraba decat a trai. O, graiuri impletite de Dumnezeu ale inteleptei Natalia! O, sfatuiri dumnezeiesti care au strabatut cerurile si au facut pe maritul Adrian cunoscut catre insusi scaunul Imparatului Celui mare! O, insotire sfanta! Rugati-va lui Hristos pentru noi, care din dragoste savarsim pomenirea voastra, sa ne mantuim din ispite si de tot necazul.“ (Mineiul pe August, p. 300)