Este neindoielnic unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii patristice din primele cinci secole crestine. Este cel de-al douazeci si patrulea episcop care urca pe tronul Sfantului Apostol Marcu, succedandu-i unchiului sau Teofil (385-412). Personalitate marcanta, „poate cel mai puternic spirit teologic inzestrat de Dumnezeu" pentru a infrunta provocarile doctrinare ale vremii sale, va domina politica bisericeasca la inceputul secolului al V-lea, distingandu-se pentru aportul sau teologic determinant in slujba formularii, apararii si promovarii dogmei hristologice.
Se cunosc foarte putine date despre viata sa din surse contemporane; propriile sale scrieri (cu exceptia unor neinsemnate detalii prezente in Scrisorile pascale) nu mentioneaza aproape deloc detalii biografice, in contrast cu alte personalitati teologice ale vremii, cum ar fi capadocienii, Fericitul Augustin sau Fericitul Ieronim, unde informatiile biografice abunda. Prima sa biografie a fost scrisa aproximativ doua secole dupa moartea sa (la 27 iunie 444), de catre episcopul monofizit Ioan de Nikiu (a doua jumatate a secolului al VII-lea), autorul unei cronici alcatuite probabil in limba greaca, traduse in araba, in anul 1601,
Citeste si: Cea mai puternica rugaciune catre Sfantul Vasile cel Mare, "pazitorul de duhuri rele"!
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Sfantul Chiril s-a nascut in jurul anilor 375-380 la Theodosiou, in Egiptul de jos, orasul de origine al tatalui sau, dupa cum ne informeaza Cronica lui loan de Nikiu. In acord cu informatiile pe care ni le sugereaza aceasta cronica, din care nu lipsesc elementele neconforme cu realitatea, specifice, de altfel, vietilor de sfinti, viitoarea mama a Sfantului Chiril si unchiul sau Teofil, viitorul patriarh al Alexandriei, s-ar fi nascut in Memfis, intr-o familie idololatra.
Ar fi ramas orfani de la o varsta frageda si ar fi fost incredintati in grija unei sclave etiopiene a familiei. Intr-o dimineata, ducandu-i la templul lui Artemis si Apollo, de indata ce a intrat inauntru, o statuie a zeilor s-a prabusit in fata lor si s-a sfaramat. Ingrozita, sclava a parasit Memfisul, refugiindu-se in Alexandria, unde a inceput sa frecventeze adunarile crestine.
