Plugușorul reprezintă una dintre tradițiile cele mai îndrăgite de români. Obiceiul are loc de fiecare dată de Anul Nou, dar puține persoane știu versurile acestui colind.
Plugușorul, o tradiție plină de veselie
Fiecare sărbătoare mare este însoțită de mai multe tradiții. Dintre toate, Crăciunul și Anul Nou sunt, de departe, cele mai bogate în astfel de obiceiuri, transmise din generație în generație.
Una dintre tradițiile cele mai iubite de români este Plugușorul. Acest obicei are rădăcini străvechi și a pornit ca un cântec agrar, în condițiile în care se știe că la sate, oamenii depind foarte mult de munca la câmp și de roadele pământului.
Tocmai de aceea, acest colind se face în ultima zi a anului, iar colindătorii le urează tuturor să aibă un an nou roditor și plin de satisfacții.
Cei care vin cu Plugușorul se pregătesc din timp pentru această tradiție. Așa cum reiese și din denumirea colindului, plugul nu are cum să lipsească din arsenalul colindătorilor.
Acesta este decorat cu hârtie colorată, cu panglici, cu crenguțe de brad, cu beteală, cu globuri sau chiar cu flori. La sate, colindătorii merg din casă în casă cu Plugușorul și pe lângă recitarea versurilor, trebuie neapărat să fie și sunet de clopoței, dar și pocnet de bici.
Oamenii care sunt colindați oferă colaci, fructe, dulciuri, diferite preparate din carne sau bani.
Plugușorul în versuri
Dacă nu ați avut până acum ocazia de a asculta Plugușorul, de la un capăt la celălalt, noi vă prezentăm varianta completă a acestui colind.
Vă sfătuim, totuși, să petreceți, măcar o dată, sărbătorile de iarnă într-un sat, pentru a vă putea bucura de cele mai frumoase tradiții românești.
Plugușorul
Aho, aho, copii și frați
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Și cuvântul mi-ascultați:
Mâine anul se înnoiește
Plugușorul se pornește
Și începe a ura
Pe la case a colinda
Iarna-i grea, omătu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
Pentru brazda de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai…
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Și-a încălecat
Pe-un cal învățat,
Cu numele de Graur,
Cu șeaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât vita de groasă.
Și în scări s-a ridicat,
Ca s-aleagă-un loc curat
De arat și semănat.
Și-n curând s-a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungiș
Și-n curmeziș
S-a apucat într-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coadă cu dalbei,
În frunte țintărei.
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hai, hai…
Ziua toată a lucrat
Brazda neagră a răsturnat
Și prin brazde-a semănat
Grâu mărunt și grâu de vară
Să dea Domnul să răsară.
Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
Și când lucrul a sfărșit
Iată, mare, s-a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Și ploi multe după vânt
Pământul de-a răcorit
Și sămânța a-ncolțit
La lună, la săptămână
Își umplu cu aur mâna.
Și se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Și de-i grâul răsărit
Și de-i spicul aurit.
Mânați flăcăi: hai, hai!
Traian iute s-a întors
Și din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul
De nu-l prindea locul
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a-ncălecat
La Tighina a plecat
Și oțel a cumpărat
Ca să facă seceri mari
Pentru secerători tari
Și să facă seceri mici
Pentru copilași voinici.
Și-a strâns fine și vecine
Și vreo trei babe bătrâne
Care știu rândul la pâine
Și pe câmp i-a dus
Și pe toți i-a pus
La lucrul pământului în răcoarea vântului.
Ei cu stânga apucau
Și cu dreapta secerau
Și prin lan înaintau
De părea ca înotau.
Mânați măi: hai, hai!
Alții în urma lor legau
Și clăi mândre ridicau
Apoi carele-ncărcau
Și pe toate le cărau
În capul pământului
În bătaia vântului.
Arie pe loc făceau
Și grâul îl treierau
Harabale încărcau
Și la moară le porneau.
Și turnau deasupra-n coș
Grâu mărunțel de cel roș,
De sub piatră în covată
Curgea făină curată.
Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Și voios se înturna.
Iară mândra jupâneasă
Auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârțâitul carelor.
Mânați măi: hai, hai!
În cămară ea mergea
Și din cui își alegea
Sită mare și cam deasă
Tot ca pânza de mătasă
Și cernea, mare, cernea
Ninsoare se așternea
Apoi pâine plămădea
Și-o lăsa până dospea
Colăcei ea învârtea
Pe lopată mi-i culca
Și-n cuptor mi-i arunca
Apoi iară cu lopata,
Rumeni îi scotea și... gata!
Atunci ea-mpărțea vreo cinci
La flăcăii cei voinici
Și-mpărțea trei colăcei
La copiii mititei.
Mânați măi: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an
Holde mândre lui Traian
Astfel să dea și la voi
Ca s-avem parte și noi
Să vă fie casa, casă
Să vă fie masa, masă
Tot cu mesele întinse
Și făcliile aprinse
Și la anul să trăiți
Să vă găsim înfloriți
Ca merii
Ca perii
În mijlocul verii
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
De urat, am mai ura
Dar mă tem că va-nsera
Pe-aici, pe la dumneavoastră
Departe de casa noastră.
Și ne-așteaptă și-alte case
Cu bucate mai gustoase
Cu pâine caldă pufoasă
Cu vinul de viță-aleasă
Cu Cotnar de Drăgășani
La anul și la mulți ani!
