Orice angajat care are un contract de muncă beneficiază, automat, și de mai multe zile de concediu medical, pe care și le poate lua, în cazul în care întâmpină probleme de sănătate. Este important de știut că aceste zile se plătesc diferit, în funcție de gravitatea bolilor.
Care este numărul maxim de zile de concediu medical
Concediul medical este reglementat prin legea 158/2005, privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.
Asta înseamnă că fiecare angajat, indiferent de domeniul în care activează, are dreptul să primească un concediu medical, atunci când are probleme de sănătate.
Bineînțeles că, pentru a beneficia de concediu medical, angajatul trebuie să fie înscris în sistemul de asigurări de sănătate, cu cel puțin 6 luni înainte de a cere aceste zile. De
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Există mai multe tipuri de concedii medicale:
- Concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă
Acest tip de concediu se referă la boli obișnuite sau la diferite răni, pe care angajatul le-a suferit în timpul său liber.
Perioada maximă a acestui concediu este de 183 de zile pe an.Concediul medical se poate prelungi până la 12 luni sau chiar până la 18 luni, dacă este vorba despre boli grave, cum ar fi: tuberculoză pulmonară, unele boli cardiovasculare, tuberculoză meningeală, peritoneală și urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, SIDA și neoplazii.
- Concediu medical provocat de un accident de muncă
Se acordă doar în cazul în care angajatul a suferit răni sau s-a îmbolnăvit la locul de muncă sau din cauza profesiei pe care o are.
Durata maximă este de 180 de zile pe an.- Concediu medical pentru risc maternal
Acest tip de medical doar femeilor însărcinate, care lucrează într-un mediu toxic sau în anumite condiții care pot afecta sănătatea fătului sau a mamei. Durata maximă este de 120 de zile pe an și poate fi luat integral sau fracționat.
- Concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav
Se acordă unuia dintre părinți sau chiar a ambilor, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile pe an.
- Concediu medical pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă
Acest tip de medical se acordă angajaților care suferă de boli contagioase sau dacă are nevoie de tratament balnear.
Durata maximă a concediului este de 90 de zile pe an.- Concediu medical pentru sarcină
Femeile care sunt însărcinate au dreptul la un concediu medical de 126 de zile, care poate fi luat în două rânduri, înainte și după naștere.
Cum se plătește concediul medical
Toți angajații trebuie să știe că dacă își vor lua concediu medical, acesta nu va fi plătit 100%, decât în anumite situații.
Concediul medical se calculează pornind de la media veniturilor lunare din ultimele 6 luni. Atenție! Baza de calcul nu poate să depășească valoarea a 12 salarii minime la nivel de țară.
În perioada în care un angajat se află în concediu medical, salariul acestuia este înlocuit cu o indemnizație, care se calculează, în funcție de codul de diagnostic al bolii.
- 01 Boală obișnuită- 75% din venitul brut obținut
- 02 Accident în timpul deplasării spre sau de la locul de muncă- între 80% și 100% din venitul brut obținut
- 03 Accident de muncă- între 80% și 100% din venitul brut obținut
- 04 Boală profesională -între 80% și 100% din venitul brut obținut
- 05 Boală infecto-contagioasă din grupa A- 100% din venitul brut obținut
- 06 Urgență medico-chirurgicală- 100% din venitul brut obținut
- 07 Carantină- 75% din venitul brut obținut
- 08 Sarcină și lăuzie- 85% din venitul brut obținut
- 09 Îngrijire copil bolnav cu vârsta până la 7 ani sau copil cu handicap, până la vârsta de 18 ani- 85% din venitul brut obținut
- 10 Reducerea cu ¼ din timpul de lucru- până la 25% din venitul brut obținut
- 11 Trecerea temporară în altă muncă- până la 25% din venitul brut obținut
- 12 Tuberculoză- 100% din venitul brut obținut
- 13 Boală cardiovasculară- 75% din venitul brut obținut
- 14 Neoplazii, SIDA- 100% din venitul brut obținut
- 15 Risc maternal- 75% din venitul brut obținut
Concediul medical poate fi eliberat atât de către medicul de familie, cât și de medicul primar sau de medicul specialist din ambulatoriu de specialitate sau din spital.
