Căutările de patru zile ale submersibilului dispărut Titan au ajuns la un sfârșit tragic. Rapoartele au confirmat că nava a fost supusă unei "implozii catastrofale" la un moment dat în timpul călătoriei sale spre epava Titanicului, care i-ar fi ucis instantaneu pe toți cei cinci pasageri.
Un câmp de resturi format din "cinci bucăți majore diferite de resturi" din diverse secțiuni ale submersibilului a fost găsit pe fundul mării de către un vehicul operat de la distanță, la aproximativ 500 de metri de prova Titanicului, au declarat oficialii.
Aceste constatări sunt în concordanță cu știrile anterioare potrivit cărora o semnătură acustică "în concordanță cu o implozie" a fost detectată de către US Navy în aceeași zi în care Titanul și-a început coborârea.
Senzorii de pe fundul mării ai marinei au detectat această semnătură în zona generală în care nava se scufunda atunci când a pierdut comunicarea cu nava-mamă. La momentul respectiv, semnătura a fost considerată "nedefinitivă".
Ce este o "implozie catastrofală"?
Putem presupune că implozia a avut loc de fapt în prima zi a scufundării- dar poate nu exact în același timp în care s-a pierdut comunicarea cu nava-mamă. Dar de ce s-a întâmplat?
Cele mai multe, dacă nu toate submersibilele și submarinele care operează la adâncime au un vas sub presiune realizat dintr-un singur material metalic cu rezistență ridicată la cedare.
Acesta este, de obicei, oțelul pentru adâncimi relativ mici (aproximativ mai puțin de 300 m) sau titanul pentru adâncimi mai mari.Un vas sub presiune din titan sau oțel gros are de obicei o formă sferică care poate rezista la presiunile de strivire la care te-ai putea aștepta la 3.800 m- adâncimea la care se află epava Titanicului.
Titanul, însă, era diferit. Recipientul său sub presiune a fost realizat dintr-o combinație de titan și fibră de carbon compozită. Acest lucru este oarecum neobișnuit din punct de vedere al ingineriei structurale, deoarece, în contextul scufundărilor la mare adâncime, titanul și fibra de carbon sunt materiale cu proprietăți extrem de diferite.
Titanul este elastic și se poate adapta la o gamă extinsă de tensiuni fără să rămână vreo deformație permanentă măsurabilă după revenirea la presiunea atmosferică. Acesta se micșorează pentru a se adapta la forțele de presiune și se reextinde pe măsură ce aceste forțe sunt atenuate.
Putem doar specula cu privire la ce s-a întâmplat în cazul combinării acestor două tehnologii, care nu se comportă în mod dinamic în același mod sub presiune.
Dar ceea ce putem spune aproape sigur este că ar fi existat un fel de pierdere de integritate din cauza diferențelor dintre aceste materiale. Un material compozit ar putea suferi potențial de "delaminare", ceea ce duce la o separare a straturilor de armătură.
Acest lucru ar fi creat un defect care ar fi declanșat o implozie instantanee din cauza presiunii subacvatice. În mai puțin de o secundă, nava- împinsă în jos de greutatea unei coloane de apă de 3.800 m- s-ar fi prăbușit imediat din toate părțile.
Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?
Ultimele momente
Atunci când totul este proiectat, fabricat și testat perfect, se obține o formă suficient de apropiată de perfecțiune care poate rezista presiunii globale aplicate din toate direcțiile. În acest scenariu, materialul poate "respira"- se poate contracta și extinde după cum este necesar în funcție de adâncime. Implozia Titanului înseamnă că acest lucru nu se întâmpla.
Implozia în sine ar fi ucis pe toată lumea în mai puțin de 20 de milisecunde. De fapt, creierul uman nu poate nici măcar să proceseze informații la această viteză. Oricât de devastatoare ar fi vestea, poate că este oarecum liniștitoare faptul că pasagerii Titanului nu ar fi avut parte de un sfârșit terifiant și prelungit.
Citește și: Cum poate ucide căldura extremă și cum poți fi în siguranță?
Citește și: Piețele mondiale alunecă pe fondul temerilor legate de recesiune!
Citește și: Elon Musk și Mark Zuckerberg spun că sunt pregătiți sa se bata!
