Prilej de sărbătoare, voie bună și un weekend la mare, ziua de 1 mai nu a fost asociată mereu cu un motiv de bucurie. Semnificația zilei de 1 mai are o istorie tristă, în spatele căreia stau zeci de morți și sute de răniți. Ce semnificație are 1 mai muncitoresc și de ce este sărbătorit și în prezent.
Ziua Internaţională a Muncii, cunoscută și ca 1 mai muncitoresc, s-a sărbătorit prima data în România în anul 1980.
Ce semnificație are 1 mai muncitoresc
Semnificația Zilei Internaţionale a Muncii, sau 1 mai muncitoresc, îşi are originea în mişcările de protest ale unor muncitori americani care militau pentru scurtarea zilei de muncă de la 12-14 ore la 8 ore.
În mai 1886, muncitorii din Chicago s-au unit într-o grevă care aduna 65.000 de oameni în Piaţa „Heymarket“. În urma represiunii poliţiei, au rezultat 11 morţi şi aproape 200 de răniţi.
Evenimentul a devenit, în timp, o bornă şi o unealtă de a uni mişcările socialiste din toată lumea care militau pentru drepturile muncitorilor.
Semnificația zilei de 1 mai muncitoresc este strâns legată de anul 1980, an în care a Doua Internaţională Socialistă a decis să cinstească memoria celor împuşcaţi în Piaţa „Haymarket“ prin organizarea, de 1 mai 1890, a celui mai
Referitor la semnificația zilei de 1 mai, conform tradiției populare, românii sărbătoreau „Armindenul”, vechiul zeu al vegetației care proteja recoltele si animalele.
În tradiția populară, acestei zile i se spune „Ziua bețivilor”, deoarece e celebrată cu mult vin roșu.
În satele bănățene, Armindenul (o ramură verde de copac) se punea la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat.
Creanga verde o așezau tinerii noaptea, în secret. Cei la casa cărora s-a pus Armindenul trebuiau să îi caute pe feciori și să le dea de băut pe săturate.
În România, ziua de 1 mai s-a sărbătorit prima dată în anul 1890.
A fost numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. Totuşi, sărbătoarea a devenit un eveniment de amploare abia după instaurarea regimului bolşevic, cu ajutorul Armatei Roşii.
În perioada regimul comunist, semnificația zilei de 1 mai muncitoresc a căpătat valențe politice și a fost transformată într-un mijloc de propagandă comunistă dedicate „ cel mai iubit fiu al poporului, ctitorul epocii de aur!“, Nicolae Ceaușescu.
Modul cum se sărbătorea 1 mai în timpul comunismului era dictat de Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, „tovarășul„ Nicolae Ceausescu.
Modul cum se sărbătorea 1 mai în timpul comunismului nu diferă de modul în care sărbătoresc astăzi Ziua Internațională a Muncii cetățenii tărilor comuniste precum Coreea de Nord, China sau Rusia.
1 Mai muncitoresc era momentul în care se prezentau realizările mărețe ale Partidului Comunist Român. Tovarășul Nicolae Ceausescu și tovarășa Elena Ceaușescu, alături de ceilalți tovarăși din conducerea de partid și de stat erau întâmpinați cu „sentimente de înaltă prețuire și dragoste fierbinte ale întregului popor”.
Se cântau cântece patriotice precum „1 Mai muncitoresc„ pe muzica lui Ciprian Porumbescu sau „Te slavim, Romanie!”, imnul Republicii Populare Române. Pionierii cântau „Din inima partidului”, un fel de odă comunistă dedicată Partidului Comunist Român.
La parade, oamenii erau încolonați în funcție de întreprinderea la care lucrau și mărșăluiau prin fața tribunei oficiale, de unde erau salutați de reprezentanții partidului-stat.
Nu lipseau lonzincile vremii: „Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, tovarasul Nicolae Ceausescu„, „Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri! „, „Trăiască Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului, ctitorul epocii de aur!„.
Robi pare că își dorește o relație cu Teodora, însă aceasta nu este atât de hotărâtă, iar sfaturile celor apropiați au făcut-o să păstreze distanța față de concurentul de la „Casa iubirii”.
