Cea mai mare înmormântare: 23 de sicrie cu copii. Marturii cutremurato

Șoferul decide să meargă pe drumul forestier Dărmănești- Covasna, unul foarte greu. La ora 19.10 se răstoarnă în apa Uzului. În accident pier 27 de suflete. 23 dintre acestea sunt coborâte la cele sfinte pe 25 august, în cea mai mare înmormântare colectivă din istoria României, potrivit a1.ro

21 august 1988. Vremurile-s grele. Oamenii vor să muncească, să mai adune un ban.

În Faraoani, Valea Mare ori Orbeni se știe că pe seară va veni un camion ce va transporta persoane din județul Bacău spre Harghita, acolo unde culesul cartofilor e în toi. Se ve merge cu mic, cu mare. ” Copiii erau bucuroși. Mulți dintre ei nu plecaseră, niciodată, de acasă și, pentru că ne aflam în plină vacanță, părinții au fost de acord să-i lase într-un fel de tabără”, își aminteau, peste 30 de ani, supraviețuitorii.

Nelu Ciceu, om simplu, unul dintre supraviețuitori, povestește, pe podul blestemat, cum s-au petrecut lucrurile. Repetă, aproape obsesiv, ” Toți aveam nevoie de bani, era sărăcie mare”

Citeste si: Cel mai NEGRU PAȘTE din istoria României: Masacrul de la Fântâna Albă. Copiii erau acoperiți cu var de vii! Cum au omorât rușii 3.000 de români, la graniţa cu România, pe 1 aprilie 1941, de Paşte

Se adună multă lume: 63 de persoane. Camionul nu e autorizat să transporte atâtea suflete, așa că se ia decizia de a se merge pe un drum forestier, Dărmănești- Covasna, pe Valea Uzului, nu pe asfalt, pentru a ”dribla” Miliția. ”În mașină, cei mici cântau, dansau. Era mare veselie”, rememorează cei ce aveau să trăiască. La 19.10, după ce se trece un pod, șoferul observă că din față vine o ”Dacia” de culoare roșie.

Locul e îngust, dar crede că va avea loc să treacă. Trage de volan dreapta, malul se surpă. Pentru că s-a plecat pentru 10 zile, în spate are și o remorcă, plină cu hainele oamenilor. Aceasta cade în râu, de la o înălțime de opt metri. Antrenează și camionul care, plin cu oameni, se răstoarnă în Uzun.

Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”

Citeste si: Mărturia înspăimântătoare a unui fost „vindecător” cu capacităţi extrasenzoriale

Tragedia e de nedescris. Se aud țipete, oamenii-s prinși sub fiarele contorsionate ale ”Saviemului”. Unii pier atunci, pe loc, alții, la spital. Se dă alarma, primii care ajung la fața locului sunt cei dintr-o tabără aflată la câțiva kilometri distanță. Târziu, sosește și o macara. Sunt 27 de morți! Cadavrele-s duse la morga din Bacău, răniții, la spitalul din Moinești.

”Am intrat în salonul mare, unde i-am spovedit și i-am împărtășit pe toți. Bărbați și femei, de 50-60 de ani, dar și copii de 13-17. Toți cu fețele arse de soare, de la munca câmpului, cu palmele crăpate, privirea pierdută și neîncrezătoare. În timp ce scriam lista cu numele lor, o fată cu mâinile ținute în semn de implorare și cu vocea tremurândă, mi-a adresat această întrebare: <<Unde este mama mea? N-ați auzit de cutare? Unde este>>?...Am rămas mut o clipă, dar am avut puterea să adaug: <<O voi căuta! Dânsa, însă, nu mai era printre vii>>”, spune, la peste 30 de ani de la tragedie, preotul Ioan Purcar, din Moinești, unul dintre supraviețuitori.