Una dintre principalele probleme ale societatii modern deriva din procesul tehnologic.
Nomophobia (no-mobile-phone-phobia) sau frica de a ramane fara telefonul mobil sau in afara ariei de acoperire, reprezinta o tulburare ce a fost propusa pentru a fi introdusa in DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) IV, desi nu prezinta criterii de diagnostic specifice.
Daca in cazul altor tulburari, disputele se pot axa asupra existentei sau nu a unei patologii specifice, despre nomophobia se poate spune ca este o tulburarea de tip anxios, dar pentru care inca nu au fost stabilite niste scale exacte
In 2014, Nicola Luigi Bragazzi si Giovanni Del Puente de la Universitatea din Genova au propus cateva criteriile de diagnostic pentru a fi incluse in DSM V. Printre acestea se numara:
- Folosirea cu regularitate a telefonului mobil si petrecerea unui timp considerabil in folosirea lui;
- Detinerea a mai mult de un device;
- Purtarea in permanenta a unui incarcator;
- Senzatia de anxietate sau nervozitate la gandul ca poate pierde telefonul sau ca acesta nu se afla la indemana, sau se afla intr-un loc in care nu poate fi folosit deoarece semnalul nu este bun sau acumulatorul este descarcat sau fara credit;
- Incercarea de a evita cat mai mult posibil locurile sau situatiile in care telefonul nu poate fi folosit (metrouri, restaurante, teatre, aeroporturi);
- Mentinerea deschisa a telefonului 24/24, dormitul cu telefonul in pat, cu modul activ al soneriei (nu daca este folosit doar pentru alarma de trezit);
- Preferinta de a comunica prin intermediul tehnologiei din frica de comunicare sociala fata in fata;
- Contractarea de credite sau cheltuirea unor sume foarte mari pentru utilizarea telefonului.
