7 ani de acasa – dincolo de cuvinte
Kanal D implineste 7 ani, o cifra care avea sa ma urmareasca zilele astea… 7 secunde,7 ore, 7 zile, 7 ani. Un amalgam al timpul care trece ca rapidul prin gara Urlati. Timpul trece, leafa merge, iar romanul, intre doua drumuri la banca sa plateasca ratele, se trezeste mereu la realitate si constata ca ''Sa cresti inntr-un an cati alti in 7" e doar o formulare din basmele cu parinti.
Ei nu au evoluat deloc, ba dimpotiva, romanul e ca racul, mereu cu privirea in trecut, "Era mai bine pe vremea lui Ceasca"- o replica pe care o aud in fiecare zi. Am ajuns sa cred ca ne loveste frica sa mergem mai departe. Ne e frica sa schimbam lucruri, de teama lor, a politicienilor, o ''tagma'' care ne-a tradat constant si care a reusit sa ne ia speranta.
La 7 ani, copiii ar trebui sa se bucure ca merg la scoala, in schimb, invata de la parinti exercitiul ''combinatiilor''. O lectie ''trista", predata de adultii care alearga sa isi mute domiciliul, pe spaga, pentru ca micutii lor sa mearga la o scoala de ''vaza''. Acolo cred ei ca e reteta intelepciunii si a succesului in viata. Gresit! E doar o fila neagra din manualul spagii, care s-a impamantenit in sufletul romanului, mai ceva ca marca de scrisoare.
Tot noi, parintii, mergem apoi sa ridicam osanale pe holurile scolii, ca lastarilor nostri sa le fie bine: cumparam draperii, table, dam cu mopul sau varuim daca e cazul. Apoi ne aratam socati de profesoarele spagare, care ne-ar lua si fularul de la gat. Vinovatii suntem noi, pentru ca ne supunem odraslele, fara sa ne dam seama, unui ritual odios, care le va ramane impregnat toata viata: ca sa iei, trebuie sa dai, sa faci o combinatie.
Prinsi in jocul aranjamentelor de tot felul, uitam adesea sa le dam ceea ce au nevoie- bun simt, iubire, incredere, timp, atentie, speranta, personalitate. 7 lucruri care reprezinta cei 7 ani de acasa.
Un amalgam al timpul care trece ca rapidul prin gara Urlati. Timpul trece, leafa merge, iar romanul, intre doua drumuri la banca sa plateasca ratele, se trezeste mereu la realitate si constata ca'' Sa cresti intr-un an cati alti in 7" e doar o formulare din basmele cu parinti.
Am ajuns sa cred ca ne loveste frica sa mergem mai departe. Ne e frica sa schimbam lucruri, de teama lor, a politicienilor, o ''tagma'' care ne-a tradat constant si care a reusit sa ne ia speranta.
La 7 ani, copiii ar trebui sa se bucure ca merg la scoala, in schimb, invata de la parinti exercitiul ''combinatiilor''. O lectie ''trista", predata de adultii care alearga sa isi mute domiciliul, pe spaga, pentru ca micutii lor sa mearga la o scoala de ''vaza''. Acolo cred ei ca e reteta intelepciunii si a succesului in viata. Gresit! E doar o fila neagra din manualul spagii, care s-a impamantenit in sufletul romanului, mai ceva ca marca de scrisoare. Tot noi, parintii, mergem apoi sa ridicam osanale pe holurile scolii, ca lastarilor nostri sa le fie bine: cumparam draperii, table, dam cu mopul sau varuim daca e cazul.
Apoi ne aratam socati de profesoarele spagare, care ne-ar lua si fularul de la gat. Vinovatii suntem noi, pentru ca ne supunem odraslele, fara sa ne dam seama, unui ritual odios, care le va ramane impregnat toata viata: ca sa iei, trebuie sa dai, sa faci o combinatie. Prinsi in jocul aranjamentelor de tot felul, uitam adesea sa le dam ceea ce au nevoie- bun simt, iubire, incredere, timp, atentie, speranta, personalitate. 7 lucruri care reprezinta cei 7 ani de acasa.
Citește și: Durere in partea dreapta a corpului – cauze si remedii
