Aceste poezii devin o tradiție, fiind învățate și recitate în diverse momente speciale, cu precădere de 8 martie, cu scopul de a transmite sentimentele profunde.
Este o modalitate autentică și sinceră de a-i arăta cât de mult o prețuim, iar în acest sens, am ales să adunăm cele mai emoționante și frumoase poezii dedicate mamei, perfecte pentru a fi recitate în ziua de 8 martie sau în orice altă ocazie specială.
Citește și: Când se sărbătorește Ziua Femeii în 2024
Poezii de 8 martie despre mama
M-a crescut mama în poală – Nina Cassian
M-a crescut mama în poală
De la leagăn pân la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.
M-a-nvățat să gânguresc, Să zic mama, să zâmbesc.
M-a-nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
M-a-nvățat să nu m-alint
M-a-nvățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.
Mamă bună, mama dragă,
Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut,
Pentru că tu m-ai crescut!
Citește și: Când se sărbătorește Ziua Bărbatului în 2024
De ziua mamei – Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăț măcar
De pe carte o urare.
Și nu sunt destul de mare
Ca să-ți dau un dar.
Dar îți dau o sărutare, Ici, pe obrăjor
Și pe mâna asta care,
Mă-ngrijește-n fiecare zi
Cu atâta dor!
Zile lungi și voie bună Îți doresc eu mult,
Și mă rog de flori să-ți spună Să mă ierți, mămică bună,
Că nu știu mai mult!
Mama – Panait Cerna
Din vârsta fericirii fără minte,
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte.
De lume răzlețită și sfioasă,
În rama de salcâm zăresc o casă.
Și-n casă, într-un colț întunecat,
Văd un copil de mama lui certat.
Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline
Și-adoarme-ncet copilul, în suspine.
Dar peste noapte-o biruiește dorul
Și mama merge unde-i doarme-odorul.
El simte cum s-apleacă peste dansul
O umbră bună ce îi șterge plânsul.
De gâtul ei s-atârnă în neștire.
Toți îngerii din ceruri îi sunt frați!
Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta
Învăluiți de-a candelei lucire,
Copil și mamă dorm îmbrățișați.
Mi-e dor de tine, mamă – Grigore Vieru
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
Măicuța mea: gradina
Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor lumina,
Văzduhul gurii mele!
Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Si frunza o destrăma.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mama.
Tot casca leul iernii
Cu vifore în coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.
O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframa.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mama.
Mamei mele-i desenez – de Geta Nistor Stanciu
Eu sunt mic, dar sunt deştept.
Am destui ani să aştept
Ca să-nvăţ să fiu cuminte,
Să nu plâng de-mi cade-un dinte.
Dar tot ştiu, la vârsta mea,
Că astăzi e ziua ta!
Cu mânuţa asta mică,
Desenez o floricică
Şi ţi-o dau, ca să ţii minte
Că-s un băieţel cuminte.
Tu mă creşti cum se cuvine
Şi-o să te mândreşti cu mine!
Noi și mama – de Constantin Munteanu
Vremea-i caldă şi frumoasă,
Mama rânduieşte-n casă.
Haine, covoraşe, pături,
Scutură şi pune-alături.
Mai sunt multe de făcut
Şi-uite, ziua a trecut!
I-am zis mamei: „Ce-a rămas
Dac-ai vrea, n-ar trece-un ceas
Şi-mpreună cu Vlăducu
Am sfârşi îndată lucru.
Ce, tot numai tu şi tu,
Suntem mari şi noi de-acu!”
