Multă lume nu știe că poetul, dramaturgul și prozatorul, Vasile Alecsandri, nu a fost doar un simplu geniu al scrisului, acesta a fost și ministru al României la Paris, timp de 5 ani, dar și director al Teatrului din Iași.
Citeste si: 10 citate celebre de Constantin Noica. Acesta a primit Premiul Herder după deces
Cele mai frumoase poezii de Vasile Alecsandri
Titu Maiorescu, în 1886, a sintetizat într-un text ceea ce a însemnat opera lui Vasile Alecsandri: “În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cîtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pămîntului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o; […] Cînd societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii
Citeste si: Pentru o vară cu fiori reci pe șira spinării alege cărțile lui Stephen King!
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Citește și: Pensionarele vor primi 375 de lei, pe lângă pensie, în luna decembrie. Cine beneficiază de această sumă?
Acestea sunt cele mai apreciate și mai frumoase poezii pe care Vasile Alecsandri le-a scris în viața sa de 69 de ani.
Floriile
,,Iată zile-ncalzitoare/ După aspre vijelii!/ Vin Floriile cu soare/ Şi soarele cu Florii./
Iarna
,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;/ Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,/ Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi./ Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!/ Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;/ Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori/ Ca un vis de tinereţe printre anii trecători./ Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,/ Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,/ Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,/ Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum./ Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare/ Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare./ Iată-o sanie uşoară care trece peste văi.../ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."
Privighetoarea
,,Prinsă din zbor și cîntec, în crîng, privighetoarea,/ I s-a cernit deodată toată zarea./ Dusă din lumea largă și slobodă-n robie,/ Se zbate, zi și noapte, de moarte, -n colivie/. Milos în scris și predici, la chin și suferințe,/ Duhovnicu-i dă zilnic tainul de semințe,/ Dar spune, cu țigarea pe buze:" Nu-nțeleg:/ Îl tot găsesc deoparte, cum i l-am pus, întreg"./ Zadarnică, o rază mîngîie prin zăbrele/ Amara nostalgie a tristei filomele./ Se-avîntă, se rănește și se strînge./ El împăcat că-i cîntă, privighetoarea plînge."
Citeste si: Se împlinesc 172 ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Ce lucruri nu știai despre cel mai mare poet român
Surse: istoria.md, poetii-nostri.ro