Multă lume nu știe că poetul, dramaturgul și prozatorul, Vasile Alecsandri, nu a fost doar un simplu geniu al scrisului, acesta a fost și ministru al României la Paris, timp de 5 ani, dar și director al Teatrului din Iași.
Citeste si: 10 citate celebre de Constantin Noica. Acesta a primit Premiul Herder după deces
Cele mai frumoase poezii de Vasile Alecsandri
Titu Maiorescu, în 1886, a sintetizat într-un text ceea ce a însemnat opera lui Vasile Alecsandri: “În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cîtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pămîntului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o; […] Cînd societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii
Citeste si: Pentru o vară cu fiori reci pe șira spinării alege cărțile lui Stephen King!
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Acestea sunt cele mai apreciate și mai frumoase poezii pe care Vasile Alecsandri le-a scris în viața sa de 69 de ani.
Floriile
,,Iată zile-ncalzitoare/ După aspre vijelii!/ Vin Floriile cu soare/ Şi soarele cu Florii./
Iarna
,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;/ Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,/ Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi./ Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!/ Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;/ Soarele rotund şi palid se prevede pintre nori/ Ca un vis de tinereţe printre anii trecători./ Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,/ Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,/ Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,/ Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum./ Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare/ Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare./ Iată-o sanie uşoară care trece peste văi.../ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."
Privighetoarea
,,Prinsă din zbor și cîntec, în crîng, privighetoarea,/ I s-a cernit deodată toată zarea./ Dusă din lumea largă și slobodă-n robie,/ Se zbate, zi și noapte, de moarte, -n colivie/. Milos în scris și predici, la chin și suferințe,/ Duhovnicu-i dă zilnic tainul de semințe,/ Dar spune, cu țigarea pe buze:" Nu-nțeleg:/ Îl tot găsesc deoparte, cum i l-am pus, întreg"./ Zadarnică, o rază mîngîie prin zăbrele/ Amara nostalgie a tristei filomele./ Se-avîntă, se rănește și se strînge./ El împăcat că-i cîntă, privighetoarea plînge."
Citeste si: Se împlinesc 172 ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Ce lucruri nu știai despre cel mai mare poet român
Surse: istoria.md, poetii-nostri.ro