Sfântul Anton este venerat ca ocrotitor și mijlocitor divin împotriva forțelor malefice.
Cine a fost Sfântul Antonie cel Mare
În această zi de sărbătoare, credincioșii se adună în mod tradițional pentru a participa la slujbe speciale închinare Sfântului Anton. Aceste ceremonii religioase aduc comunitatea împreună în rugăciune și recunoștință față de sfântul venerat. De asemenea, este obișnuit ca credincioșii să aprindă lumânări în semn de respect și devotament față de Sfântul Anton.
Sfântul Anton, considerat a fi un pionier al vieții monahale și, probabil, cel mai emblematic ascet în ceea ce privește spiritul călugăresc, a trăit în perioada cuprinsă între secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Nașterea sa a avut loc în anul 251, în satul Coma din Egiptul de Mijloc, iar el s-a dezvoltat într-un cadru familial binecuvântat, fiind fiul unor țărani creștini prosperi.
Sfântul Anton este recunoscut pentru contribuția sa semnificativă la modelarea vieții monahale, fiind privit ca un iluminator al credinței creștine.
Originar dintr-un mediu rural, el a învățat încă de la o vârstă fragedă valorile și învățăturile creștine, transmise cu grijă și devotament de către părinții săi. În acest context, Sfântul Anton a cultivat o legătură puternică cu credința, devenind ulterior un lider spiritual respectat și un exemplu de viață călugărească.
După ce a petrecut un timp într-o colibă în apropierea satului său natal, ghidat de sfaturile unui ascet mai în vârstă, Antonie a decis să se mute într-un loc învecinat cu un mormânt idolesc.
Ulterior, la vârsta de 35 de ani, Sfântul Antonie a hotărât să se relocheze într-o zonă cunoscută sub numele de Pispir, situată la marginea deșertului. Această decizie a marcat o nouă etapă în călătoria sa spirituală și în căutarea unei vieți de contemplare și rugăciune în izolare.
Citește și: Lista completă a zilelor libere pe care le au românii în 2024
Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta
Sfântul Anton se sărbătorește pe 17 ianuarie
Timp de două decenii, Sfântul Antonie a ales să-și stabilească reședința în această locație, până când discipolii săi au fost nevoiți să-l convingă să părăsească această așezare. Această decizie a fost influențată de faptul că Antonie era aproape pe moarte din cauza asalturilor diavolești. Cu toate acestea, chiar și în această perioadă de dificultăți spirituale, Antonie a fost capabil să înfrunte și să depășească ispitele diavolilor.
Sfântul Antonie cel Mare
În anul 310, Sfântul Antonie a călătorit la Alexandria cu scopul de a susține moral creștinii care erau persecutați în timpul domniei lui Maximin. În urma acestei călătorii, în anul 312, Antonie a decis să-și stabilească reședința în inima deșertului, alegând să trăiască pe muntele Kolzim. Această mutare reprezintă o nouă etapă în viața sa dedicată contemplării și rugăciunii, oferindu-i un loc de refugiu și liniște în care să-și continue căutarea spirituală.
Această alegere a fost influențată de dorința de a se retrage din lumea agitată și de a găsi un mediu propice pentru ascultare, reflectare și aprofundare a vieții spirituale.
Sfântul Anton a părăsit această lume și a trecut la cele veșnice în anul 356 d. Hr., în mijlocul deșertului situat pe malul drept al fluviului Nil. Această trecere la cele veșnice a reprezentat finalul pământesc al vieții sale consacrate, marcând încheierea pelerinajului său spiritual pe acest tărâm.
Citește și: Pe ce dată are loc Întâmpinarea Domnului în 2024? Calendar ortodox
Obiceiuri și tradiții
De Sfântul Antonie cel Mare nu se mănâncă dulce;
Nu se spală haine și nu se calcă;
Pentru spor și sănătate, este bine să se facă pachete și să se ofere oamenilor nevoiași.
Rugăciunea Sfântului Anton
Sfinte Antonie, cerescul ocrotitor al celor ce te iubesc și te sfințesc, iată și eu nevrednicul alerg la tine cu evlavie și îmi pun toată încrederea în ocrotirea ta rugându-te să mă ajuți în neputințele, necazurile și durerile mele. Ajută-mă să urmez pilda vieții tale petrecându-mi viața în curățenie, în smerenie și în dragoste față de Dumnezeu și de aproapele meu. Apară-mă în vremea ispitei și nu mă lăsa să supăr pe Dumnezeul și Ziditorul meu prin căderea în păcat. Numără-mă și pe mine de aici înainte între cinstititorii și ocrotitii Tăi. Vino în ajutorul meu ori de câte ori te voi chema în necazuri și strâmtori și mai cu seamă în ceasul morții mele. Amin Tatăl Nostru, Născătoare, Mărire și acum, Sfinte Antoane, ajută-mă.
