O tulburare modernă, a generaţiei crescute în faţa ecranelor, afectează copiii de cele mai mici vârste. Autismul virtual este o nouă formă de autism, care îi îngrijorează pe specialiştii din lumea întreagă, mai ales că numărul cazurilor este în continuă creştere. Un român este cel care a creat termenul, după ce a observat existenţa unei legături între tulburarea de spectru autist la copii şi expunerea timpurie a acestora la mediile virtuale, precum laptop, telefon sau tabletă. Este vorba despre psihologul Marius Zamfir, care îţi dezvăluie, în rândurile următoare, ce trebuie să ştii despre boala copiilor „abandonaţi” în faţa ecranelor.
Autism virtual: care este impactul expunerii copiilor de până la 3 ani la ecrane?
„Creierul uman este precum un calculator”
Copii de vârstă tot mai mică, absorbiţi de imaginile colorate care rulează în faţa privirii lor, pe ecranele tabletelor ori telefoanelor. Este o realitate pe care o observăm tot mai des, atunci când ieşim în societate. Din comoditate, părinţii au început să îşi lase micuţii ore întregi în „grija” tehnologiei: date recente arată că 3 din 4 adulţi care au copii de până în 2 ani îi lasă să se uite la desene animate mai multe ore pe zi. Un obicei aparent banal, care poate costa grav sănătatea. Cu cât un copil care are până în 3 ani petrece mai mult timp în faţa ecranelor, cu atât creşte riscul să dezvolte autism virtual, atrage atenţia psihologul clinician Marius Zamfir, cel care a folosit termenul pentru prima dată în literatura de specialitate: „La naştere copilul are aproximativ acelaşi număr de neuroni pe care îl avem noi, adulţii, adică peste 80 de miliarde. De la concepţie şi până la vârsta de 3 ani, creierul său trece prin schimbări fantastice. În momentul în care îi aducem la buricele degetelor tehnologia, copilul va primi doar o informaţie auditivă, vizuală, fără să o şi poată procesa. Este o lumină, un zgomot care nu poate duce la dezvoltarea sănătoasă a creierului şi asta pentru că micuţul are nevoie în acest punct al vieţii sale de cât mai multe interacţiuni directe cu obiectul în cauză.”
Copilul va rămâne captivat de imagine, ignorând astfel orice stimul exterior. Nu îşi va putea crea abilităţi de comunicare şi nici nu îşi va putea dezvolta limbajul, în lipsa interacţiunilor cu cei din jur. Dincolo de probleme precum izolarea şi sedentarismul, copilul se va confrunta şi cu tulburări de somn. Lumina albastră, emisă de ecrane, poate inhiba producerea melatoninei, fapt care conduce către un somn îngreunat, dar şi către o calitate redusă a odihnei. Toţi sunt factori care au consecinţe serioase asupra sănătăţii mentale şi fizice a copilului.
MARIUS ZAMFIR, PSIHOLOG CLINICIAN: „Creierul uman este precum un calculator care are un hard extraordinar, dar fără să instalez anumite programe, el este complet nefuncţional. În cazul copiilor, este suficient ca un singur mecanism cognitiv să se blocheze, pentru ca aceştia să nu se mai poată dezvolta aşa cum trebuie.”
Autism virtual: Când MULT devine PREA MULT.
Semne că trebuie să te adresezi specialistului
În proporţie de 74%, televizorul este cel mai ales dispozitiv de către adulţi, atunci când vine vorba despre a le ocupa timpul copiilor între 0 şi 2 ani, urmat de telefon, 49%, şi de tabletă, 35%, arată statistici internaţionale. Problema rămâne timpul petrecut în faţa lor: în urma unui studiu, psihologul clinician Marius Zamfir a observat că de la 37% în 2012, consumul media a ajuns la 97%, 5 ani mai târziu. În prezent, cifrele ar putea fi chiar şi mai mari. Când ar trebui părinţii să pună limite?
MARIUS ZAMFIR, PSIHOLOG CLINICIAN: „Consumul excesiv de tehnologie înseamnă la un copil de 0-3 ani peste 4 ore pe zi, adică între 50-70% din perioada de veghe a copilului, în funcţie de vârstă. Ori până la un an şi jumătate, teoretic copilul nu are voie să stea deloc în faţa ecranelor. De abia după acest prag şi cam până pe la 2 ani este recomandat ca statul în faţa ecranelor să nu depăşească 30 de minute pe zi, iar un adult să stea în permanenţă alături de copil, pentru a-l ajuta, prin explicaţii, să înţeleagă ceea ce vede.”
Există mai multe semne care pot pune părinţii în gardă că micuţul nu este bine: specialistul recomandă să verificaţi, înainte de toate, câteva achiziţii care ar trebui făcute până la pragul de un an şi jumătate. Dacă cel mic nu arată cu degetul, dacă nu răspunde la nume, dacă nu înţelege limbajul simplu şi dacă nu are contact vizual, ar fi cazul să vă adresaţi unui specialist. Fetele ar fi mai puţin afectate de această tulburare, majoritatea cazurilor, peste 80% fiind identificate la băieţi. Nu oricine însă poate pune eticheta de autism virtual. Un psiholog clinician, un psihoterapeut şi un logoped, în general specialişti cu experienţă în recuperarea copiilor cu autism, intervin în mod direct pentru îmbunătăţirea comportamentelor, prin diverse terapii.
Diferenţe între autismul clasic şi cel virtual: copiii cu autism virtual au un potenţial de recuperare extraordinar, spun specialiştii
Psihologul Marius Zamfir s-a confruntat cu primul caz de autism virtual încă din anul 2007, atunci când consumul media nu era nici pe departe la nivelul celui de astăzi. În prezent, specialistul evaluează, doar în clinica sa, un nou caz zilnic. Pentru cei care cred că autismul virtual este o boală, expertul are câteva precizări: „Am denumit-o tot autism pentru că micuţii cu această tulburare au comportamente similare tulburării de spectru autist. Nu este o boală, nu există nicio analiză de sânge, imagistică, ecografie care să diagonosticheze autismul. El se evaluează doar prin observaţia clinică. Este, de fapt, o tulburare de dezvoltare, de natură neuro-biologică, practic la nivel cerebral sunt zone unde se creează ori prea multe ori prea puţine legături neuronale, astfel copilul este disfuncţional.”
Şi pentru că toţi părinţii care trec prin astfel de situaţii se întreabă dacă există o diferenţă între autismul clasic şi cel virtual, răspunsul este da. Dacă în primul caz se poate vorbi doar despre o îmbunătăţire a comportamentului, copiii cu autism virtual se pot recupera de 4-5 ori mai rapid, potrivit psihologului. Diferenţa între cele două tipuri nu se poate face însă din start, ci doar în momentul în care se începe recuperarea şi se observă ritmul în care aceasta se realizează.
MARIUS ZAMFIR, PSIHOLOG CLINICIAN:„Ambele sunt tulburări de neuroconectivitate, însă în autismul clasic vorbim despre leziuni ireversibile la nivel celebral, sunt tulburări metabolice, intoxicaţii cu metale grele, care omoară legăturile neuronale. Prin terapie venim să stimulăm alte zone din creier care să preia zonele respective. În autismul virtual nu vorbim despre nimic defect, sinapsele nu s-au creat pentru că acel copil nu a primit stimulare senzorio-motorie şi socio-afectivă în primii 2 ani de zile, pentru că a avut o supraexpunere la ecrane.”
Un studiu realizat de Centrul pentru Copii cu Autism din România arată că în cazul a 90% dintre copiii care au până în 3 ani, factorul care a declanşat o formă de autism a fost expunerea excesivă la ecrane. Nu toţi copiii care au un tip de autism sunt însă luaţi în evidenţă ori sunt incluşi într-un program de terapie, drept care nu se va putea şti niciodată numărul exact de cazuri existente în ţară sau în afara ei.
