Lucrul care cataloghează Dracula lui Coppola drept uimitor se referă nu doar la interpretarea actorilor, ci şi la costume, machiaj şi la unul din cele mai importante elemente: efectele speciale.
Efectele speciale din Dracula au rămas un background important pentru filmele care au urmat. Montajul pe care Oliver Stone îl va folosi ulterior în Născuţi asasini îşi regăseşte elemente în capodopera lui Coppola. Ce este atât de impresionant la filmul marelui regizor este faptul că toate efectele speciale au fost făcute din camera video.
Regizorul a readus în atenţia publicului trucuri moştenite de la maeştrii trecutului, creînd astfel un decor suprarealist, o îmbinare de efecte psihedelice care amintesc de architecţii filmelor horror din garda veche a Universal Studio Pictures şi ai pionerilor filmelor mute. Cu siguranţă Coppola adoră să recreeze tehnologia sfârşitului de secol XIX, de la aparatul primitiv de transfuzie pâna la începuturile filmului.
Coppola împreună cu regizorul secund Roman Coppola şi directorul de imagine Michael Ballhaus reuşesc să dea filmului o tentă de vechi, fără însă a atrage atenţia în mod special.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Este fantastic cum privitorul este introdus progresiv în starea psihologică a personajului.
Dracula nu înseamnă doar ispitirea Minei şi a lui Lucy în zona întunecată, ci reuşita lui Coppola de a sugera atmosfera pasiunii mortale şi dorinţei arzătoare care transpune publicul din scaunele comfortabile într-o lume ameţitoare şi încărcată de senzorial.În această incursiune senzorială Coppola este ajutat şi de actorii din film. Oldman scoate în evidenţă fiecare din hidoasele faţete ale contelui. De asemenea, regizorul a dezlănţuit un tip de psihologie în Anthony Hopkins care îl face să aibe puţin din nebunia lui Van Helsing.
