Potrivit unor surse, nici ieri, și nici astăzi, niciunul dintre cei trei nu a fost dispus să facă declarații în fața procurorului de caz.
Cornel Dinicu, audiat împreună cu alți 5 suspecți
Trei persoane au fost reținute pentru 24 de ore, iar acum au părăsit sediul IPJ Prahova cu propunerea de arestare preventivă. De asemenea, ieri a fost extinsă ancheta, adăugându-se trei acuzații de abuz în serviciu și trei de fals intelectual la cele două deja existente de distrugere și ucidere din culpă.
În prezent, există 6 suspecți în această anchetă. Printre aceștia se numără actualul primar din Gura Vadului, o angajată de la Urbanism, patronul Fermei Dacilor, Cornel Dinicu și cei doi asociați ai săi. Rămâne de văzut dacă Cornel Dinicu, patronul de la Ferma Dacilor, va fi supus cercetării în libertate sau va fi plasat în arest preventiv pentru următoarele 30 de zile.
Cornel Dinicu susține că incendiul ar fi fost provocat
Cornel Dinicu și-a pierdut fiul în vârstă de doar 11 ani în incendiu. Pe lângă pensiunea care a fost nimicită de flăcări, patronul de la Ferma Dacilor a trebuit să se reculeagă pentru a-și înmormânta fiul cum se vine.
Citește și: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul
Durerea pierderii copilului său se răsfrânge acum asupra oamenilor legii, Cornel Dinicu fiind convins că incendiul ar fi fost provocat. În acest sens, răspunsurile sale la audieri au fost limitate.
În cursul anchetei penale în desfășurare, nu se exclud niciunul dintre factorii care ar fi putut contribui la izbucnirea incendiului. Cu toate acestea, probele administrate până în prezent nu au dezvăluit indicii care să susțină ipoteza unui incendiu provocat intenționat de o acțiune umană.
„Ne-au dat foc. Să ne facă rău, să ne distrugă. Nu să mă omoare, că eu nu mai am duşmani de mulţi ani. Oamenii fac rău pur şi simplu”, spunea Cornel Dinicu, imediat după tragedie.
De cealaltă parte, persoanele pentru care s-a dispus măsura arestării preventive au fost reținute, „deoarece, în condiţiile descrise, raportat la lipsa de siguranţă a încăperilor oferite ca spaţii de cazare, şansele reale ca victimele să se poată salva au fost aproape inexistente”.