Ce anume au înțeles specialiștii și care sunt soluțiile pentru a depăși această nou descoperită vulnerabilitate? Un material video, prezentat de postul TV japonez, NHK, arata tot.
Atingerea unei suprafețe contaminate cu coronavirus, respectiv inhalarea stropilor de secreții încărcate cu Covid-19, rezultate din tuse ori strănut, erau până acum cele două căi de transmitere luate în calcul de experți și comunicate populației. Se pare însă că ar putea exista și o a cale, se arată într-un reportaj al televiziunii japoneze, NHK.
Jurnaliștii citează experți niponi în materie. Președintele Asociației Japoneze de boli Infecțioase, Kazuhiro Tateda, consideră că simpla conversație dintre două sau mai multe persoane poate deschide larg poarta pentru ccoronavirus. Iar asta, chiar dacă oamenii stau la o oarecare distanță unii de ceilalți. Or, această metodă de contaminare, spune prof. Tateda, nu poate fi pusă în seama stropilor obișnuiți, ci unor așa-numite „particule micrometrice”. Ca atare, și mecanismul de transmitere poate fi denumit: infecție prin micropicători.
Pentru a lămuri acest lucru, NHK prezintă un experiment derulat de cercetătorii japonezi. S-au folosit aparate de înaltă sensibilitate, având în vedere faptul că protagoniste sunt particule care măsoară a zece mia parte dintr-un milimetru.
În cazul strănutului, rezultă picători cu diametrul de aproximativ 1 mm, proiectate cu viteză mare. Unele dintre particule, care inițial plutesc apoi se așează pe suprafețe, măsoară mai puțin: a suta parte dintr-un milimetru.
Deja aceste particule pun probleme. Pentru că ele pot rezulta nu doar în urma unei activități „violente”, precum strănutul sau tusea, ci și în urma unui comportament „pașnice” – banala conversație între două persoane.
Cercetătorii niponi au făcut și acest experiment. Au așezat față în față, la o oarecare distanță unul de celălalt, doi bărbați și i-au pus să discute natural.
Oamenii produc multe micropicături atunci când vorbesc cu voce tare, este concluzia specialiștilor care au făcut acest studiu, obținând imagini relevante de la camere speciale de luat vederi.
Când expirăm puternic sau când vorbim mai tare, producem multe micropicături, iar acestea din urmă poartă multe virusuri, susține prof. Kazuhiro Tateda. Iar cei din jurul nostru, mai arătă specialistul nipon, le inhalează. Este un risc care devine tot mai clar, din perspectiva răspândirii coronavirusului, sugerează prof. Tateda.
Iar într-un spațiu închis cu o ventilație proastă, riscul răspândirii devine și mai ridicat.
Cercetătorii au simulat ce se întâmplă într-o încăpere de dimensiunea unei săli de clasă, în care se află un grup de 10 persoane. O persoană tușește, iar astfel împrăștie în spațiul respectiv 100.000 de picături.
Păcăturile „grele” se așează pe sol cam în interval de un minut.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Dar micropicăturile continuă să călătorească în aerul respirat de toți. Ce înseamnă asta? O fază a experimentului, derulată strict pentru evidențierea dinamicii micropicăturilor, relevă faptul că… 20 de minute mai târziu, micropicăturile încă se mișcă dintr-un loc în altul. Și persistă.
Există totuși vreo cale de a preveni remanența micropicăturilor? Cercetările de până acum arată că da, iar ea se numește simplu: ventilare.
Potrivit experimentelor, deschiderea geamurilor produce antrenează curenții de aer, iar micropicăturile sunt pur și simplu absorbite în exterior.
De ce e așa simplu? Tocmai pentru că micropicăturile sunt atât de ușoare și atât de mici. Potrivit prof. Tateda, orice curent de aer le poate purta ușor. Ca atare, sfatul este ca aerisirea unor asemenea încăperi să fie făcută deschizând ferestrele în două locuri, iar asta cam o dată pe oră.
Citeste si: Coronavirus- Scrisoarea "din viitor" a unei italience: "Lumea nu va mai fi la fel"
Citeste si: SUA au autorizat tratamentul in spitale cu clorochina pentru bolnavii de coronavirus