Amintirea acelei zile a lasat urme adanci in sufletele locuitorilor. Nici macar acum, dupa atati ani, nu au putut sa uite cat au patimit. Rastu vechi a fost devastat de ape, in 14 aprilie 2006. Acoperisurile caselor au fost facute bucati, zidurile macinate, iar locuitorii au fost nevoiti sa se mute in casele noi construite de autoritati. Pentru unii, viata a mers mai departe. Pentru altii, cei stramutati, e un calvar.

Uniii nu au vrut sa-si paraseasca vechile case. Si le-au reconsolidat sau reconstruit, asa cum au putut, si au ramas in ele. Altii, au plecat in satul nou. Regreta, dar n-au avut incotro. Intreaga asezare, cu cele 800 de case inaltate de la zero de autoritati, a costat putin peste 3 milioane de lei. O suma uriasa, spun oamenii, in conditiile in care locuintele sunt mici, neincapatoare. Incalzirea se face tot de la soba.

Nu exista gaze, nu exista canalizare. La acea vreme, in 2006, si alti cativa ani dupa, s-a vorbit despre jaful de la Rast, despre materiale inghitite pe hartie, dar care, in realitate, ar fi fost transformate in bani, pentru buzunarul altora. Tocmai de aceea, Rastu Nou a ramas aproape gol, fantomatic.

Desi constructia a inceput cu ani urma, Rastu Nou este neterminat. Locuintele nu au garduri, iar ulitele sunt asa cum le-a lasat Dumnezeu.

Pana acum 7 ani, nea` Dumitru a stat intr-o casa mare, cu sase incaperi. Dupa inundatii n-a mai avut curajul sa puna capul pe perna intre peretii imbibati de apa. Si a plecat. Chiar daca Rastu Vechi aproape ca a fost ras de pe fata pamantului, nu au existat, din fericire victime atunci. Totusi, din pacate, multi s-au stins de inima rea la scurt timp dupa tragedie.