Ambrozia este cunoscută în țara noastră sub mai multe denumiri, precum iarba de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustei, iar aceasta este considerată cea mai răspândită plantă din specia Ambrosia artemisiifolia. Iată care sunt caracteristicile specifice ambroziei, dar și care este cea mai periculoasă perioadă pentru persoanele alergice.
Cum arată ambrozia
Ambrozia este o plantă răspândită pe întregul continent european, iar aceasta este ușor de recunoscut datorită caracteristicilor specifice.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
Citește și: Nou beneficiu pentru pensionarele cu venit de până în 3.000 de lei. Ce gratuitate vor primi acestea
La baza tulpinii, frunzele sunt dispuse în părți opuse, în timp ce pe partea superioară și pe ramificații încep să fie alternate. Florile ambroziei sunt cele ce afectează oamenii, deoarece acestea sunt purtătoare de polen. Acestea sunt poziționate în vârful ramurilor, având forma alungită, asemănătoare unui spic.
Vântul este elementul ce ajută la împrăștierea polenului în aer, iar o singură plantă poate elibera în atmosferă miliarde de particule de polen, alături de 30.000 de semințe ce ajută la dezvoltarea acestor plante. Ambrozia este dificil de combătut pentru că este rezistentă la secetă și arșiță, cele două fiind chiar elemente care să îi alimenteze creșterea, potrivit madr.ro .
Care este perioada cea mai periculoasă pentru oameni?
Oamenii simt primele simptome ale alergiei la ambrozie sau polen încă din luna mai, însă cea mai periculoasă perioadă pentru persoanele alergice este de la mijlocul lunii iulie până la finalul lunii septembrie. Vara anului 2024 a fost mult mai periculoasă pentru persoanele alergice, deoarece polenul ambroziei este răspândit de vânt la distanțe foarte mari.
Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante din România, iar aceasta se găsește adesea lângă zonele căilor ferate, dar și a drumurilor neîngrijite. De altfel, ambrozia poate fi găsită și pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea pădurilor, în apropierea dărâmăturilor, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite sau pe șantierele de construcții.