Grecia antică a fost, din multe puncte de vedere, o societate brutală. Era aproape în permanență în război, sclavia era o rutină, iar femeile nu se puteau aștepta decât la un statut inferior în societate.
Cu toate acestea, există un aspect important în care grecii antici erau mai avansați decât societățile europene moderne: sistemele lor politice sofisticate. Cetățenii Atenei antice au dezvoltat un sistem politic care era mai autentic democratic decât majoritatea celor din zilele noastre.
Conceptul nostru modern de democrație este, de fapt, o degradare a conceptului grecesc original și are foarte puține lucruri în comun cu acesta. Grecii antici practicau democrația directă. Era literalmente "puterea poporului". Și au luat măsuri specifice pentru a se asigura că oamenii nemiloși și narcisiști nu puteau domina politica.
Practicile democratice antice
Atenienii antici erau foarte conștienți de pericolul ca personalități nepotrivite să ajungă la putere.
Atenienii erau conștienți de faptul că acest lucru însemna un risc de a încredința responsabilități unor persoane incompetente, dar au atenuat acest risc asigurându-se că deciziile erau luate de grupuri sau consilii. Diferiți membri ai grupului își asumau responsabilitatea pentru diferite domenii și acționau ca o verificare a comportamentului celorlalți.
Democrația ateniană era directă și în alte moduri. Deciziile politice, cum ar fi intrarea în război, alegerea liderilor militari sau numirea magistraților, erau luate în cadrul unor adunări masive, unde se adunau mii de cetățeni.
Pentru a adopta orice lege era nevoie de un număr minim de 6.000 de cetățeni. Cetățenii votau, de obicei, prin ridicarea mâinilor- uneori și cu pietre sau bucăți de ceramică spartă-, iar deciziile erau adoptate cu majoritate simplă.
Atenienii antici practicau, de asemenea, un sistem de ostracizare, nu foarte diferit de cel al unor grupuri egalitare de vânători-culegători (care erau, de asemenea, conștienți de pericolul ca masculii alfa să domine grupul). Ostracismele aveau loc anual, când persoanele perturbatoare care amenințau democrația erau nominalizate pentru a fi expulzate.
Dacă un număr suficient de cetățeni votau în favoarea lor, perturbatorii erau alungați din oraș pentru zece ani. Într-un anumit sens, decizia de a-i refuza lui Johnson un permis de trecere în Parlament poate fi considerată o formă de ostracizare pentru a se proteja împotriva influenței sale corupătoare.
Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?
O întoarcere la democrația directă
Sortiția este încă folosită în democrațiile moderne, mai ales în cazul juraților, dar aceste principii democratice antice ar putea fi folosite mult mai mult la scară mult mai largă, cu efecte pozitive.
De fapt, în ultimii ani, mulți gânditori politici au recomandat reînvierea sorții în guvern. În 2014, Alexander Guerrero, profesor de filozofie la Universitatea Rutgers, a publicat o lucrare influentă în care susține ceea ce el a numit "lottocrația" ca alternativă la democrația reprezentativă.
În acest sistem, guvernarea este asigurată de adunări "legislative cu o singură temă", care se concentrează pe probleme specifice, cum ar fi agricultura sau asistența medicală. Membrii legislaturilor sunt aleși prin tragere la sorți și iau decizii după ce se consultă cu experți în domeniul respectiv.
Politologul Hélène Landemore a pledat pentru un model similar, în care deciziile politice sunt luate de adunări de cetățeni aleși aleatoriu (cu o mărime cuprinsă între 150 și 1.000 de persoane).
Modelul de "democrație deschisă" al lui Landemore include, de asemenea, referendumuri și "bucle de feedback din partea mulțimii" (atunci când un număr mare de persoane discută politici pe forumuri de internet, iar feedback-ul este transmis legiuitorilor).
În plus, filosoful politic John Burnheim a folosit termenul de demarhie pentru un sistem politic format din mici "jurii de cetățeni" selectați aleatoriu, care discută și decid politicile publice.
Astfel de măsuri ar fi o modalitate de a reduce probabilitatea ca persoanele cu tulburări de personalitate să ajungă la putere, deoarece ar face ca pozițiile de conducere să fie mai puțin atractive pentru persoanele nemiloase și amorale.
Democrația directă înseamnă mai puțină putere individuală și mai multe controale și limitări ale autorității individuale. Guvernele și organizațiile devin mai puțin ierarhizate, mai mult cooperatiste decât competitive, bazate mai degrabă pe parteneriat decât pe putere.
Acest lucru înseamnă mai puține oportunități pentru persoanele dezordonate de a-și satisface dorința de dominație în sfera politică. Am deveni astfel liberi de patocrație și de tot haosul și suferința pe care aceasta le provoacă.
Citește și: "Noi nu acceptăm nimic din toate astea!"- peste 170 000 protesteaza in Israel
Citește și: Când se va încheia recesiunea din România?
Citește și: Brexit- Decizie controversată sau greșeală strategică?
