Când vine vorba de tradițiile care se păstrează în perioada sărbătorilor de iarnă, fiecare persoană petrece în stilul său caracteristic, în funcție de zona din care provine, cu datinile și obiceiurile sale, dar un lucru este cert: românul știe cum să se distreze.
Datini și tradiții de Crăciun din diferite zone ale României
Cele mai importante și fastuoase tradiții, în funcție de zonele geografice ale României, sunt păstrate și în zilele noastre și cu siguranță sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, mai ales de marele Praznic al Nașterii Mântuitorului, pe 25 decembrie.
Obiceiuri de Crăciun în Muntenia
Pe ulițele satelor, din Muntenia, în ziua de Ajun se simte mirosul cozonacilor, aroma sarmalelor și mirosul pâinii proaspăt scoasă din cuptor. Din păcate în această zonă tradițiile s-au păstrat mai puțin decât în alte zone ale țării. Printre tradițiile care se mai păstrează aici este colindatul în cete, unele dintre ele fiind formate doar din fete care îi colindă pe flăcăii neînsurați.
Obiceiuri de Crăciun în Oltenia
În Oltenia, familiile se strâng, în Ajunul Crăciunului, în jurul focului și dau cu nuiaua în acesta, chemând spre ei spiritele bune care vin să le aducă sănătate, dar și recolte bogate.
În Valea Jiului, există obiceiul colindatului pițărăilor, unde bărbați tineri îmbrăcați în costume populare, se întâlnesc în noaptea de Ajun și împodobesc steaguri cu clopoței, ciucuri și coronițe cu flori și astfel pleacă la colindat.
Obiceiuri de Crăciun în Ardeal
În seara de 23 spre 24 decembrie, cete de copii merg cu uratul: Moș Ajunul, Bună-Dimineața, Colindișul sau Bună-Dimineața la Moș-Ajun. Se spune că aceștia sunt vestitorii Crăciunului.
Copiii care merg cu colindatul în Ardeal se mai numesc și pițerei sau pizerei, ei fiind purtători de noroc și bucurie. Colindele sunt scurte și au menirea de a le ura gazdelor noroc și belșug gazdelor care îi așteptă cu mesele întinse.
În Ardeal, sărbătorile Crăciunului încep odată cu ziua Sfântului Nicolae, când fetele se adună în grupuri și frământă plăcinte care sunt unse cu ou, pentru a doua zi. Pe timpuri, la ora 9 fix flăcăii năvăleau asupra bucatelor și încingeau hore.
Obiceiuri de Crăciun în Maramureș
Se știe că Zona Maramureșului este una bogată în tradiții și obiceiuri de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, oamenii pun o potcoavă într-o găleată plină cu apă, iar primul care va bea din acestă apă va fi gospodarul după care animalele pentru a fi tari ca fierul tot anul care vine, iar găinilor li se dă de mâncare din ciur sau sită pentru a oua mai mult. De asemenea, tot în această perioadă, oamenii își curăță hornurile caselor, iar funinginea o pun la rădăcina pomilor, pentru ca aceștia să poată avea roade bogate, iar grajdurile sunt unse cu usturoi pentru a fi ferite de strigoi.
Copiii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra” și își confecționează din timp obiectele necesare, improvizând cu ce găsesc prin sertarele mamelor, mai ales că „steaua” cu care se merge la colindat trebuie să fie cât mai strălucitoare, iar „capra”, cât mai înzorzonată şi gălăgioasă.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Citește și: Colinde de Crăciun 2022. De unde provin colindele și ce simbolizează acestea
În anumite sate se pot vedea irozii în grupuri formate din personaje biblice, această datină fiind, de fapt, o scenetă de teatru. În Maramureș, în dimineața de Crăciun, se spune că este bine să te speli cu apă curgătoare în care au fost puse și niște monezi pentru ca tot anul să fii curat ca argintul și ferit de bube şi beteșuguri, care vor merge pe vale în jos.
Un alt obicei al acestei zone este următorul: pe o masă sun așezate 12 farfurii sub care sunt ascunse diferite obiecte, după care fete și băieți, în pereche, intră în casă pe rând și întorc fiecare dintre ei câte o farfurie, iar în funcție de ceea ce se află sub acea farfurie așa îi va fi ursitul/ursita dacă se vor căsători: oglinda= mândrie; paharul de țuică= băutor; pâinea= bogăție; cărbunele= negru la suflet; sarea= sărăcie; creionul= domn; bani= avuție.
Obiceiuri de Crăciun în Bucovina
În Bucovina, sărbătoarea Crăciunului este cea mai bine păstrată tradiție în comparație cu alte zone din țară. În preajma acestei zile oamenii înapoiază obiectele pe care le-au împrumutat de-a lungul anului pentru că se spune că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarnă.
Femeile obișnuiesc să ascundă fusele de la furcă de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, șerpii din preajma gospodăriei.
În Bucovina colindatul a devenit o adevărată instituție, cu legi și reguli specifice. Astfel că, tinerii și persoanele mai în vârstă se întâlnesc din timp, în grupuri de câte șase persoane, pentru a crea viitoarele cete, selecția făcându-se în funcție de categoria socială, afinitățile personale, calitățile morale sau gradele de rudenie.
Tot atunci este ales şi conducătorul cetei – numit vătaf, calfa sau turc – ce trebuie să fie un bun organizator, să aibă autoritate asupra tinerilor, să aibă o conduită morală ireproșabilă şi să fie un bun dansator.
Cea mai importantă parte a Ajunul o constituie masa de seară. Femeile se trezesc dis de dimineață și fac colaci. Colacii Crăciunului se fac în formă de 8 şi se păstrează până primăvara când se afumă şi se tămâiază boii şi plugul înainte de pornitul la arăt, iar apoi colacii sunt mâncați de plugari.
Cina avea un adevărat ritual pe timpuri, înainte de a se așeză la masă, toți membrii familiei îngenuncheau pentru rugăciune, după care capul familiei invoca spiritele morților, ce erau invitate să participe la ospăț, şi hrănea simbolic vitele din gospodărie, chemându-le pe nume şi aruncând peste cap câte puțin din cele douăsprezece feluri de mâncare, iar familia se așeză şi se ridică în același timp de la masă, în semn de deplină înțelegere şi unitate.
Momentul culminant al Crăciunului, colindatul, s-a păstrat cu multă acuratețe în majoritatea comunităților bucovinene. Tradiția este deschisă de către copii, care, în jurul prânzului, în grupuri mici, încep colindul, trecând, pe rând, pe la toate casele, iar odată cu lăsarea serii apar cetele de tineri îmbrăcați în costume de iarnă tradiționale.
Obiceiuri de Crăciun în Moldova
În Moldova, în noaptea de Ajun se pun într-o strachină mai multe feluri de mâncare, pe prispă, sub fereastră, dar nimeni nu are voie să guste din acestea pentru că, se spune că în această noapte vine ursitorul să mănânce, iar atunci îl poți vedea pe fereastră. Atât în Bucovina cât şi în Moldova, se spune că din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor când pornesc la arăt. Se spune că acești colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Lună.
Sub fața de masă se pune fân și de toate semințele ca acestea să rodească, apoi să le dea la vite, şi mai ales la vaci, ca să nu le poată strica nimeni. În alte zone de la sate se pune sub față de masă o coasă, ca să fie toți sănătoși toți membrii familiei, iar sub picioare toporul; alții stau pe topor, ca să fie sănătoși şi tari peste an ca fierul. Sub masă pun o cofa cu apă, să le meargă bine la vite.
Tot în Moldova se mai spune că în noaptea de Crăciun vitele vorbesc, iar sătenii se sperie să le audă că altfel acesta ar fi un semn rău.
Sursă: ziarulunirea.ro