Nea' Bratu e fierar de cand se stie. Nu a renuntat la mestesug nici dupa ce intr-o zi blestemata de iarna i s-a luat dreptul de a merge. Un accident l-a nenorocit pe viata. S-a urcat intr-un pom, dar creanga s-a rupt, iar barbatul s-a prabusit la sol.
S-a trezit pe patul spitalului, inconjurat de medici. Putin mai tarziu a aflat ca nu-si va mai putea folosi picioarele niciodata. Zile in sir nu a stiut cum sa accepte faptul ca nu va mai putea merge.

Ajutat de Gabriela, femeia care i-a fost alaturi neconditionat, omul si-a gasit forta de a merge mai departe. La cei 38 de ani, nea' Bratu a trecut prin multe, dar n-a uitat sa zambeasca. Chiar daca nu se poate ridica din scaunul cu rotile, omul nu si-a pierdut indemanarea. Nu degeaba este cel mai renumit fierar din judet. In hodorogitul sau atelier din chirpici, nea' Bratu uita de orice necaz.

Isi cauta de treaba tot timpul, ii face bine sa fie ocupat. Cand nu potcoveste, sudeaza. Sau, pur si simplu, isi ajuta femeia in gospodarie.

O pensie de boala de numai 300 de lei si o indemnizatie de 500 de lei pe care Gabriela o primeste in calitate de insotitor reprezinta venitul care ii ajuta pe acesti oameni sa traiasca de la o luna la alta. Cu toate astea, nu se plang! Desi medicii i-au spus ca nu va mai putea merge niciodata, omul nostru continua sa lupte in fiecare zi.

Nu are bani sa mearga la niste cursuri speciale de recuperare, asa ca a improvizat totul acasa. Cu zambetul pe buze, ochii fierarului parca stralucesc a speranta si a vointa. E povestea lui nea' Bratu, un adevarat roman!