Nu sunt primiti in scoli, pe motiv ca profesorii n-au timp sa le acorde atentia necesara. Urmariti un material revoltator, filmat cu o camera ascunsa! Numai mama sa nu fii! O femeie s-a chinuit luni bune sa-si inscrie copilul cu Sindrom Down la o scoala normala din Timisoara.
A batut din usa in usa sa cerseasca pentru copilul ei ceea ce i se cuvenea, dreptul la educatie: „ La 12 scoli am fost.
Baietelul in varsta de sapte ani s-a nascut cu sindromul Down, dar medicii au stabilit, de la bun inceput, ca sufera de o forma usoara. Tocmai de accea, doctorii i-au incurajat pe parinti sa-l trimita pe micut la o gradinita obisnuita si, dupa aceea, la o scoala normala.
„ Daca ma pui sa vorbesc cu el, eu ce stiu sa vorbesc cu el?! Nu e un monstru, e copil! A fost groaznic. Cel mai tare m-a deranjat asta: "Ce stiu eu sa vorbesc cu el?!". El stie foarte multe, stie (n.r. sa vorbeasca) in engleza, (nr. sa spune denumiri de) animale in engleza, stie sa se joace la calculator, mergem la dansuri, mergem la inot, mergem la gimnastica, peste tot mergem ”.
Dupa ce a batut la toate usile, femeia a gasit, pana la urma, un dascal cu suflet, dispus sa-si asume responsabilitatea ingrijirii baiatului. Un caz fericit unul dintre putinele de acest fel. Am mers si noi in Bucuresti, pe la mai multe scoli, sub pretextul ca vrem sa inscriem, tot la clasa pregatitoare, un copil cu dizabilitati. Profesorii ne-au marturisit, insa, cu parere de rau, ca nu-si pot asuma raspunderea de a ingriji astfel de copii.
„ La noi, colectivele de elevi sunt de 32, 34 de elevi la clasa! Sunt foarte multi si nu o sa poata invatatoarea sa se ocupe indeajuns de copilul dumneavoastra ”, este explicatia. Cea care ne-a vorbit despre problemele sistemului e chiar directoarea scolii.
Sustine ca, practic, cadrele didactice au mainile legate. Nu stiu cum sa aiba grija de un copil cu dizabilitati, pentru ca nu au fost instruite in acest sens.
##VIDEO107803##
Ca sa ne convinga, ne povesteste o intamplare: „ Astazi, de exemplu, am intrat la clasa intai, unde am 32 de copii si unul dintre copii daduse intentionat cu cotul, in nasucul altuia, care, pobabil, era mai mocofan si se tinea dupa el, pe acolo. Si, pana a venit asistenta, pana a venit invatatoarea, saracului copil ii cursese o gramada de sange din nasuc.(…) Nici nu incap bancile! Daca va invit intr-o clasa, sa vedeti, clasa este micuta si nu incap atatea banci! ”, subliniaza directoarea.
In cele din urma, aceasta ne indruma catre o alta scoala si ne promite ca il va inscrie ea pe baiat, daca nu ne primeste nimeni. Insa, pune si o conditie: invatatoarea trebuie sa vada copilul si sa-si dea acordul! Contactata telefonic pentru a fi anuntata ca a fost filmata cu o camera ascunsa, directoarea a refuzat sa exprime un punct de vedere oficial.
„ Din nefericire, cred ca ni se intampla tuturor sa ne lovim de discriminare, mai ales cand e vorba de invatamant! De obicei, nu vor sa-si asume nicio responsabilitate si e mai comod si mai usor sa lucreze cu niste copii normali ”, afirma Adela Chirica, Presedinte Asociatia Pentru Dravet Si Alte Epilepsii Rare.
Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei
Adela Chirica e si ea mama unui copil diagnosticat cu o forma rara de epilepsie. I s-a recomandat sa-si duca baietelul intr-o scoala speciala: „ E adevarat, este foarte greu sa poti sa integrezi un copil cu o dizabilitate intr-o clasa cu 30 de copiii si cu un singur dascal, fara sa ai o programa adaptata si fara sa ai un profesor de sprijin ”.
Statul asigura un profesor de sprijin dar, atentie, numai doua ore pe saptamana! Da, ati inteles bine, doua ore pe saptamana. Ministerul Educatie nu are in acest moment niciun program de instruire a cadrelor didactice pe tema educarii unui copil cu dizabilitati.
Am contactat autoritatile ca sa ne explice cum de e posibil sa se intample asa ceva! Nici reprezentantii Inspectoratului Scolar Bucuresti, nici mai marii Ministerului Educatie nu au raspuns solicitarilor. Cel putin deocamdata. 
