CUTREMURATOR. Imagini socante filmate cu camera ascunsa intr-un centru pentru copii cu dizabilitati din Buzau

Statul ii lasa in voia sortii pe copiii cu dizabilitati, inchisi intre 4 pereti, cazuti si plini de igrasie! Acorda pentru cresterea lor, atentie, doar 9 lei pe zi! E de datoria noastra, a tuturor, sa nu inchidem ochii la chinul lor! Urmariti un material filmat cu o camera ascunsa.

Nu va ganditi ca sunt copii trimisi de parinti la cersit! Nu i-am gasit pe strada, ci intr-un centru pentru micuti cu nevoi speciale.

Stau cu mainile intinse printre gratiile gardului si asteapta pe cineva care sa le dea un banut. Niciun dascal nu e in apropiere. Niciun paznic nu pare sa-i vada.

Am mers la centrul din Buzau ca sa aflam ce se intampla cu sarmanii copii. Am pretins ca suntem parintii unui baietel diagnosticat cu Sindromul Down. Dupa ce am fost plimbati de la un birou la altul, am gasit o angajata dispusa sa ne ajute: „ Eu nu v-as recomanda sa va lasati copilul in centru! ”.

Un raspuns sincer, venit din sufletul unei femei care, la randul ei, este mama. Paturi din fier, ruginite. Pereti care pastreaza urmele suferintelor micutilor, mobilier putred. Holuri intunecate si copiii care impart aceeasi jucarie. Multi dintre ei nu stiu ce e dragostea de mama. Tanjesc dupa o mangaiere si dupa o vorba calda.

106 copii isi poarta crucea suferintei in acest centru in paragina. Lupta singuri cu boala si cu lipsurile. Stau chiar si cate sase in aceeasi camera. Toti, la gramada. Aici nu conteaza daca unii sunt sanatosi iar altii bolnavi. Nu exista suficient spatiu ca sa poata fi separati. Dimineata, la pranz si seara, in sala de mese a centrului e agitatie mare.

##VIDEO115373##

Micutii se aseaza pe scaune, rand pe rand, si asteapta sa-si ia portia de hrana. Nu primesc mult, pentru ca statul s-a gandit ca un copil poate trai, in fiecare zi, cu 9 lei.

Probabil nu au mancat un mar de luni bune. Dulciurile sunt un lux. Cartofi fierti, o mana de masline si cateva felii de salam. E cina lor. Stiu ca nu vor mai primi nimic pana dimineata asa ca nu lasa nici macar un colt de paine, in farfurie.

Mihaela Jipa lucreaza la centru de mai bine de 20 de ani. Incearca sa-i ajute pe copii, dar e una singura, recunoaste ca nu-i poate supraveghea mereu. Asa ajung copiii sa cerceasca la poarta institutiei si sa se bata intre ei. Nici vorba de reintegrare in societate! Romania nu a reusit sa puna la punct un sistem de invatamant in care copiii cu dizabilitati sa ajunga adulti capabili sa-si castige singuri painea.

Sunt prea putini dascali care stiu sa lucreze cu un copil cu nevoi speciale, iar acolo unde exista stiinta, nu exista interes. Statul roman se chinuie de mai bine de 20 de ani sa desfiinteze centrele mamut si sa construiasca casute de tip familial. Inca nu au reusit! Oare cat timp vor tot incerca, pana sa le si reuseasca?

Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei