A aflat, în 20 de ani de carieră la catedră, că indiferent de efort, copilul nu va asimila informaţii noi dacă profesorul rămâne doar un simplu transmiţător de date.
Ştia că elevii ei nu sunt răzvrătiţi doar din cauza adolescenţei, considerată vârstă critică. Era ceva mult mai mult, aşa că le-a propus să participe la un proiect unic în şcoala românească.
I-a rugat pe fiecare în parte să scrie două scrisori, ambele adresate părinţilor. În prima să le mulţumească, iar în cea de-a doua să-şi ia inima-n dinţi şi să scrie tot ceea ce au să le reproşeze.
Toate aceste epistole au fost strânse de către diriginte şi publicate într-o carte cu titlul „Lacrimi de adolescenţi – De vorbă cu părinţii mei“.
Odată volumul tipărit, Denisa Stoicescu le-a sugerat elevilor să-şi ivite părinţii la şcoală sub pretextul unei şedinţe fulger. Fiecare dintre ei a primit câte un exemplar din carte. Chiar dacă scrisorile erau semnate cu pseudonim, nu s-au produs confuzii.
A fost un moment de răscruce, iar acum, la luni bune de la lansare, expeditorii epistolelor recunosc că totul s-a schimbat în bine şi simt că părinţii au mai multă încredere în ei şi au aflat, acolo unde a fost cazul, când şi cum au greşit. Prin acest mod, s-a găsit o cale de comunicare între părinte şi copil, iar rezolvarea conflictelor care mocneau a avut rezultate spectaculoase imediat.
„Este foarte important ca un elev să se deschidă în faţa profesorului pentru că tu ca profesor îl vezi cu alţi ochi. De ce nu poate să te asculte la oră? Pentru că el are altceva pe suflet în momentul acela, îl macină altceva în clipa aia şi gândul lui nu este la ceea ce i-ai spus tu. Până nu trece peste acea problemă sau dacă tu nu-l ajuţi să treacă nici el nu te poate asculta pe tine“, spune Denisa Stoicescu.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Din spatele unui pseudonim, fiecare dintre elevii care au avut curaj să-şi povestească durerea se adresează părinţilor. Inexplicabil, copiii n-au avut puterea să vorbească în mod direct mamei sau tatălui şi au preferat să o facă în scris. S-au simţit mai protejaţi de coperţile unei cărţi şi au avut cu toţii convingerea că mesajul scris rămâne şi va avea efectul aşteptat. Au avut dreptate, spun acum după apariţia cărţii.
Fiecare dintre destinatari şi-a identificat copilul citind mesajele din scrisori şi recunoscând fie stilul, fie detaliile poveştii.Citeste si: Halucinant! Părinții și-au uitat fetița în parc timp de 14 ore! Ce explicație au dat polițiștilor
”Probabil că este mai greu să expui ce ai pe suflet uitându-te în ochii unei persoane mai ales că noi ne-am adresat celor mai importante persoane din viaţa noastră. Inspiraţia cred că ne-a venit fiecăruia atunci când era singur în cameră, gândindu-se la toată viaţa lui. Fâcând acest proiect am considerat cu toţii că mesajul va avea o însemnătate mai mare şi vorbele noastre îi vor atinge mai tare. La mine în familie cartea a avut un scces imens. După ce am scris cartea, părinţii mei parcă se înţeleg mai bine, parcă sunt mai conştienţi. Am fost ca un arbitru, pentru că fiecare avea tendinţa să dea vina pe celălalt”, spune Lucian Mihai Stoica, unul dintre adolescenţii care a trăit durerea divorţului părinţilor săi.
Vezi cele mai hot stiri kanal d
Drama divorţului, a despărţirii de unul dintre părinţi, trăită de adolescenţii care s-au implicat în acest proiect este de departe cea mai prezentă în scrisorile publicate în carte. Tocmai pentru că ştia prin ce trec cei mai mulţi dintre elevii ei, Luisa Denisa Stoicescu, dirigintele clasei, a încercat prin acest proiect să-i ajute pe părinţi să-şi cunoască mai bine copiii şi să le afle nevoile.
”Eu ştiu părinţi care au plâns, dar şi părinţi care nu au citit cartea”, a spus doamna profesoara
"Prin această carte am vrut să aduc mai aproape copiii de părinţi. Eu ştiu de părinţi care au plâns după ce au citit, eu ştiu de părinţi care şi-au schimbat comportamentul, dar şitu şi de părinţi care nu au citit cartea şi asta este cel mai dureros lucru”, spune Denisa Stoicescu, dirigintele clasei şi iniţiatorul proiectului.
”Îmi e dor să stăm în patul vostru şi să mâncăm floricele”
Mesajele adresate părinţilor sunt simple, dar impresionante şi aduc în atenţie ceea ce simt copiii când văd că banii, afacerea, serviciul sunt mai importante decât familia.
”Îmi e dor de noi, de familia noastră, cu bune şi rele eram împreună. Îmi e dor să stăm cu toţii în camera voastră, în pat şi să râdem şi să mâncăm floricele. Îmi e dor să o ajut pe mama să cureţe fructe. Îmi e dor să îi fac la foc automat patul fratelui meu. Îmi e dor să mâncăm împreună. Uram şi urăsc momentul în care auzeam că ceea ce e între voi nu ne interesează sau că nu trebuie să ne afecteze pe noi, pe mine şi pe fratele meu. Ghiciţi ce? Ba ne interesează pentru că suntem copiii voştri şi ne-a afectat! Habar nu aveţi cât de mult ne-a durut şi ne doare pe noi sufletul chiar dacă nu am spus(...) Banii, cred că este cel mai mizer cuvânt existent pe acest pământ şi mai cred că mai sunt printre singurele pe care le detest din tot sufletul. Şi ştiţi bine de ce, mereu au fost un motiv de ceartă între voi”, scrie părinţilor ei una dintre eleve sub pseudonimul ”Eu alături, nu între voi”.
”Niciodată nu mi-ai spus cât de frumoasă sunt”
”Niciodată nu mi-ai spus cât de frumoasă sunt, de fiecare dată când cineva îmi zicea asta tu spuneai că toţi copiii sunt frumoşi, nu există copii urâţi. Poate nu intenţionai să mă răneşti sau să mă faci să mă simt prost, dar o făceai, acele cuvinte mă afectau, mă gândeam că nu mă apreciezi, mă făceai să mă consider urâtă”, îi scrie mamei ei, Amy.
”Mamă, tot ce îţi mai cer este prietenia ta, sprijinul tău, mai multă atenţie, mai multă înţelegere. Şi aş aprecia foarte mult dacă nu ai mai pune atâta accent pe gura lumii, poate ar schimba relaţia dintre noi dacă m-ai asculta pe mine, nu pe alţii”, semnează Sufleţel.
”Custodie comună, o mare vrăjeală”
”...aţi rănit două suflete nevinovate, le-aţi rănit enorm şi îmi doresc să nu uitaţi niciodată asta, sper măcar că regretaţi, îmi lipseşte noţiunea de familie, eram foarte fericit când mergeam împreună la ski, la mare. Custodie comună...o mare vrăjeală, nimic nu înlocuieşte familia(...) Tu, tată, te-ai dus şi te-ai resemnat în altă parte şi mamă, tu te-ai închis în tine şi ţi-ai distrus sufletul. Nu există sentiment mai urât decât să vezi că tatăl tău nu mai e acolo unde era odată şi se răceşte şi să-ţi vezi mama plângând şi să plângi şi tu odată cu ea pentru că să ştiţi că supărările voastre sunt şi supărările mele. Altceva nu am de zis, căci sufletul meu a rămas julit, eram doar un copil” semnează Fostul derbedeu.
”Îmi doresc să rămâi mereu aproape de mine şi de fratele meu(...) nu vreau, mami, să mă părăseşti vreodată, nu vreau să mai aud că era mai bine să închizi ochii şi să nu-i mai fi deschis cândva, nu-mi doresc”, este mesajul Luptătoarei pentru mama ei.
Vezi kanal d live
sursa: adevarul.ro
