Desi pare greu de imaginat 28 de suflete traiesc aici in gropi sapate in pamant. Cinci familii isi duc traiul sub pamant! Romii hingheri, asa cum sunt cunoscuti in oras s-au aciuat in zona in urma cu 40 de ani. Sunt cei mai saraci romi si de generatii intregi, traiesc mai rau ca animalele. In fata lor ai impresia ca timpul s-a oprit in loc in urma cu cateva sute de ani.

Si-au sapat gropile in mjilocul unui camp, la mai bine de un kilometru distanta de sat. Le-au acoperit cu lemne, pamant, carpe, folii si tot felul de gunoaie. Ne facem curaj si intram in bordei desi un miros intepator ne ia se nas.

Un bordei masoara cel mult doi metri patrati. Inauntru gasim toata averea hingherilor: paturi roase de vreme, zdrente, copii si sobolani la un loc.

Fiecare coliba este casa pentru 6-7 suflete pe care le ghicesti cu greu in bezna. Odata cu lasarea intunericului, sub pamant incepe vanatoarea de sobolani.

Romii lucreaza cu ziua pe unde apuca, cersesc sau cauta prin gunoaie un codru de paine care sa le astampere foamea celor 17 copii, care nu stiu ce e dincolo de noroiul in care s-au nascut. Autoritatile stiu de soarta romilor, dar spun ca mai mult de ajutorul social si cateva alimente nu ii pot ajuta.

Viata demna de ev mediu a hingherilor a ajuns sa fie cunoscuta si de straini. In urma cu cativa ani o fundatie austriaca s-a oferit sa-i ajute sa-si ridice casele, insa demersul s-a impotmolit nu in noroiul de la Blajel, ci in hartii. Pana la urma tot strainii ar putea sa ii scoate pe romi de sub pamant. O fundatie norvegiana le-a adus doua containere si promit sa le ridice si cateva case normale.