Batranii sunt inchisi fortat intr-un azil pentru persoanele bolnave de Alhzeimer, desi acestia nu au nici o problema de sanatate. Cu lacrimi in ochi batranii ii povestesc lui Ernest ca acestia au fost pacaliti de ginerele lor Mircea.

Acesta i-a anuntat ca ii va duce la un sanatoriu pentru a-si face analizele anuale insa de 3 saptamani stau inchisi mai rau ca intr-un ospiciu.

Cu analize false si cu semnatura fiicei lor pe fisa de internare batranii sunt considerati nebuni si primesc tramatentul corespunzator.

Departe de casa, fara sa banuiasca ce se intampla cu familia ei Mioara, fiica sotilor Iancu, munceste ca bona petru o familie instarita.

In urma investigatiilor facute de dectectivi acestia au descoperit ca Mircea Apostol, sotul Mioarei, nu face altceva decat sa isi bata joc fara scrupule de familia lui.

Desi a ramas acasa sa aiba grija de cei doi copii minori acesta numai tata nu poate fi numit.

Le da de mancare cam ce nimereste, nu face deloc lectii cu ei, ii minte pe fata si in loc sa le vorbeasca frumos el tipa la ei fara nici un motiv.

Vecina de la scara alaturata este de fapt acum femeia care conduce casa si viata lui Mircea. Tanara, frumoasa, casatorita si ea la randul ei, nu face decat sa ocupe incet incet locul Mioarei.

Scopul lui Mircea este unul singur – sa scape de Mioara, sa divorteze, casa sa o treaca pe numele lui si sa isi refaca viata alaturi de tanara vecina.

Cand investigatia a fost dusa la capat, Ernest a luat legatura cu Mioara. Aceasta a aflat adevarul chiar imediat dupa ce a sosit in Romania si, impreuna cu Ernest este hotarata sa isi salveze parintii si copiii din maninile acestui om.

Cu emotie, cu lacrimi dar si cu multa durere Mioara isi scoate parintii din azil, isi imbratiseaza copiii si hotaraste sa ii dea o lectie sotului pentru cei 12 ani de minciuna si umilinte!