Daca nu stiati, ideea de racire a aerului din spatiile inchise a aparut pentru prima data in Egipt. Prima forma de „aparat de aer conditionat" a fost un sistem de apeducte in peretii incaperilor. Bazata pe folosirea apei reci, metoda era accesibila numai claselor superioare, deoarece apa era o resursa pretioasa la acea vreme.
Mai tarziu romanii au inventat si ei un sistem propriu de racire, format de aceasta data din apeducte montate in pereti si incarcate cu apa rece. De aceste facilitati se bucurau, insa, doar cei foarte instariti.
In secolul al doilea, chinezii au inventat un fel de ventilator format din sapte roti, avand fiecare diametrul de 3 metri, si care era manipulat de prizonieri. Un lucru important: Michael Faraday (1791-1867) este cel care a facut prima descoperire in domeniul aerului conditionat.
Acesta a reusit sa lichefieze aproape toate gazele cunoscute la acea vreme cu ajutorul unui dispozitiv conceput si dezvoltat de el, care functiona prin compresie si racire. In anul 1820, acesta a dezvoltat un compresor care avea ca lichid de racire amoniacul, dar problema cea mai mare era ca vaporii de amoniac erau toxici. Cu toate ca lichidul de răcire nu ofera un grad de siguranta acceptabil si este toxic, ideea compresorului este utilizata si astazi la unele frigidere.
Progrese si inventii
Primul aparat de aer conditionat apropiat de varianta pe care o cunoastem noi astazi a fost inventat in 1902 de Willis Carrier, cu scopul de a imbunatati procesul de lucru intr-o tipografie. Inventia lui controla, pe langa temperatura, si umiditatea, aspecte importante intr-o tipografie, intrucat caldura si umiditatea excesive deteriorau hartia si cerneala.
Functionarea sistemului lui Carrier se baza pe niste spirale umplute cu apa foarte rece, prin care era insuflat aerul cald din incapere, racit si expulzat inapoi. Practic, sistemul lui de racirea a aerului s-a bazat pe o alta inventie de-a lui, care functiona pe acelasi principiu, cu diferenta ca spiralele erau umplute cu apa fierbinte si astfel aerul din incapere era incalzit.
Termenul de „aer conditionat" a aparut in 1906, cand un inginer din industria textila, Stuart Cramer, l-a folosit. Acesta a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele aerului uscat generat de procesul de productie.
Noua dezvoltare pe care Cramer a initiat-o a avut un efect considerabil asupra calitatii aerului din fabrica. Primele aparate cu rol de a controla umiditatea aerului au fost inventate la inceputul secolului 20 pentru a fi folosite in tipografii.
O eficienta maxima
Aparatele de aer conditionat au inceput sa fie folosite la scara larga in anii 1950, pentru a raci aerul din case sau automobile. Unde s-a ajuns astazi? La tehnologii incluse! Adica o tehnologie foarte importanta ce trebuie sa fie urmarita in momentul in care este cumparat aparatul de aer conditionat fiind tehnologia inverter.
Aceasta are rolul de a scadea consumul de energie chiar si cu 30 de procente si va asigura fluxul continuu de aer, dar si temperatura constanta. Capacitatea de racire se masoara in BTU si este un element foarte important al aparatului de aer conditionat. Tinand cont de aceasta valoare se decide si eficienta aparatului.
Se recomanda obtinerea unui echilbru intre BTU si nevoile fiecarei persoane, astfel incat sa se obtina o eficienta maxima. Pentru dormitoare, spre exemplu, se folosesc 9000 BTU iar pentru living se recomanda un aparat care are capacitatea de racire de 12000 BTU.
De asemenea filtrele reprezinta un element foarte important pentru aparatul de aer conditionat. Filtrele pot fi de plastic, cu carbune sau pot fi facute din materiale mult mai complexe cum ar fi din catechin.
Tinand cont de toate aceste aspecte, inclusiv de cele istorice, este important ca fiecare persoana sa gaseasca aparatul de aer conditionat potrivit pentru spatiul propriu.