Dezgroparea mortilor este de bunavoie. Conform traditiilor, aceasta este obligatorie doar in urmatoarele trei cazuri: cand cel raposat a fost blestemat, sau a fost sub vreo legatura arhiereasca, sau a murit in pacate foarte grele.
Dacă sunt aflati neputreziti, este semn ca nu au fost iertati de Dumnezeu si este nevoie de multe rugaciuni si dezlegari ca sa fie iertati. In alte cazuri, nu trebuie sa le mai tulburam linistea celor pecetluiti pana la A Doua Inviere.
Se mai dezgroapa si prin orase, unde nu este suficient loc, prin cimitire si chiar in unele manastiri, iar osemintele calugarilor se depun in asa numitele “gropnite”, “cripte”, adica “osuare”, situate sub bisericile din cimitir, cum sunt la Manastirile Neamt, Secu, Agapia, Varatic si altele.