Peretele are in jur de 6-7 metri inaltime si este unul dintre zidurile fostei temnite a palatului. Aici erau inchisi boierii vinovati de tradare. Zidul a fost martorul multor scene de cosmar, pana cand totul a culminat cu masacrul din vremea domniei lui Mircea Ciobanu.
Peretele si colbul asternut pe strazile din preajma cetatii sunt poate singurii martori ai unor evenimente despre care putini se incumeta sa vorbeasca.
Istoria bisericii Sfantul Anton este cunoscuta de aproape fiecare persoana care trece prin zona. Lacasul a ars din temelii in 1847, si odata cu el, zeci de oameni si-au gasit sfarsitul. Desi n-au exista prea multe explicatii la aceea vreme, se banuieste ca focul n-ar fi fost o simpla intamplare.
Faptele nu se opresc insa aici. Crucea ridicata in locul in care a fost candva biserica, acopera un adevar greu de imaginat. Nimeni nu stie. Indiferent ce s-ar fi petrecut, ramane un secret bine pazit de tonele de asfalt turnate peste locul unde a fost biserica.
In documentele primariei figureaza sub numele de strada Soarelui. Aici se crede ca ar fi existat, in urma cu doua secole, o groapa comuna in care erau abandonate trupurile ciumatilor. Ulterior, groapa a fost acoperita de ciment. Documentele nu inregistreaza nimic despre asa ceva, dar faptele….ridica semne de intrebare chiar si astazi.
Cine ar fi crezut ca bucati de piatra si strazi ce se rasfata sub noianul de turisi si petrecareti ce le traverseaza, ascund mistere din cele mai sumbre! Totul, chiar aici….in inima orasului.
