Dar nu s-a plans niciodata. Narcisa avea langa ea sportul. La 10 ani juca deja handbal in Bacau. Iar la 18 ani lua calea strainatatii. A intrat in cele mai mari echipe din Macedonia, Germania si Danemarca. A castigat campionate mondiale si medalii de aur. In 2006, dorul de tara si de familie a facut-o sa revina si sa mai joace inca patru ani la Olchim.
In spatele zambetului si a faimei, sportiva nu a avut nici pe departe o copilarie usoara! A crescut intr-o familie numeroasa cu 4 frati.
Parintii, surdo-muti, au ajutat-o cum au putut. La cei 37 de ani, Narcisei i se simte emotia in glas atunci cand isi aduce aminte de copilarie. Pentru ea totul a fost diferit.
Parintii Narcisei au trebuit sa se descurce de mici intr-o lume a sunetelor si a cuvintelor pe care ei nu le auzeau si nu le rosteau. Dar au stiut sa ofere copiilor dragoste. Pe Narcisa au sprijinit-o pe noul drum asa cum au stiu ei.
O vad mai rar, insa poarta cu ei poze si ziare care amintesc de sportiva de aur a familei.
Narcisa a invatat de mica sa comunice prin semne cu cei care i-au dat viata. Astazi, mai mult ca oricind, Narcisa este pregatita pentru marea provocare. Una mai fericita si mai plina de satisfactii!
