Cunoscut cel mai mult ca regizor al filmului ""Nightmare on Elm Street"" şi datorită trilogiei ""Scream"", Wes Craven a fost asociat mult timp cu termenul de violenţă. Însă el a făcut şi un film despre viori. Mai degrabă ar părea o greşeală fantastică de tipar, decât o idee strălucită de a face un film.
Însă timpurile par că se schimbă până într-acolo încât perfecţionismul cinematografic îmbracă o nouă formă.
Publicul nu agrează, de obicei, ca starurile de la Hollywood, îmbrăcate din cap până-n picioare şi puse în diverse situaţii riguroase, să ţină predici, dar povestea Doamnei Guaspari deţine o notă de sinceritate suficientă cât să nu cadă în acel ton lipsit de sens.
Interpretarea lui Meryl Streep este puternică şi convingătoare, iar filmul îi oferă un rol extrem de bine conturat. Fără prea mult sentimentalism, filmul descrie cum o mamă singură, fără prea multă experienţă profesională sau încredere în propiile-i forţe, reuşeşte să ajute mai mulţi copii şi să dea un sens vieţii ei. În ciuda elementelor previzibile( se îndoieşte cineva de faptul că băiatul care spune” Nu mă interesează să învăţ despre aceste viori tampite”, va deveni un student dedicat?), povestea plină de substanţă şi naturaleţe este dată de maniera realistă cu care Meryl Streep îşi interpretează rolul.
Scenariul este scris de Pamela Gray, care a mai scris astfel de roluri complexe, de exemplu ca cel din ""A Walk on the Moon."" Ea îşi dovedeşte din nou talentul de a crea atât de bine acele situaţii familiare. În film Roberta are o mamă (Cloris Leachman) care îi spune: „eşti o femeie frumoasă şi talentată. Ai toată viaţă înainte.” Şi astfel Aidan Quinn răsare automat în poveste ca noul ei iubit.
Grey nu se abate de la folosirea clişeelor, dar ce obţine de pe urma lor este situaţia plină de complexitate în care se află Roberta. Raportul dintre această mamă singură şi cei doi fii ai ei, de exemplu, are o trăsătură aparte.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Literal dar şi figurat, publicul o regăseşte pe Roberta la începutul filmului în halat de baie şi cu bigudiuri în cap. Ea se simte ca un gunoi după ce soţul ei o respinge şi nu are nicio perspectivă profesională până ce Quinn, ca un vechi şi bun prieten, îi sugerează să predea la o şcoală din Harlem, a cărei directoare este crispata dar fascinanta Angela Basset. La început, aceasta nu este receptivă la maniera neconvenţională de predare a Robertei.
Lăsând deoparte ţipetele şi dispoziţiile date până atunci studenţilor, Roberta preia frâiele o dată ce începe să-i cunoască. Chiar dacă în film apar câteva scene cu caracter de conflict urban, filmul îşi menţine concentrată atenţia pe muzică. Progresul făcut de copii este urmărit până când are loc Marele Eveniment, un concert de binefacere care este filmat împreună cu Isaac Stern şi Itzhak Perlman, unii dintre violoniştii consacraţi care cântă împreună cu elevii.
Adevărata limită a interpretării lui Streep e definită clar atunci când ajunge la Carnegie Hall. Ei îi ia ceva timp pentru a-şi aminti că este o actriţă desăvârşită şi nu o profesoară de vioară.