Strategia guvernului de a reduce deficitul bugetar fără creșteri fiscale ridică semne de întrebare serioase privind sustenabilitatea pe termen mediu.
Într-un context fiscal tensionat, cu un deficit bugetar care depășește 5,5% din PIB și sub incidența procedurii de deficit excesiv impusă de Comisia Europeană, guvernul României a optat în 2025 pentru o abordare riscantă: reducerea deficitului prin raționalizarea cheltuielilor și eficientizarea colectării, fără majorări de taxe sau introducerea de noi impozite.
Dar această abordare a stârnit reacții mixte: pe de o parte, este salvată temporar încrederea investitorilor și a contribuabililor, însă pe de altă parte, experții avertizează că fără venituri suplimentare reale, consolidarea fiscală riscă să rămână un deziderat abstract.
Această strategie, departe de a fi nouă, a fost testată și în alte state europene, cu rezultate variate. În România însă, problema nu este doar dimensiunea deficitului, ci structura lui: rigiditatea cheltuielilor cu salariile și pensiile, subperformanța în colectare și dependența de factori excepționali (fonduri UE, dividende de stat) pentru echilibrarea bugetului.
De aceea, întrebarea fundamentală este dacă strategia actuală este sustenabilă nu doar pe hârtie, ci și în practică, mai ales în condițiile în care anul electoral multiplică presiunea pentru cheltuieli sociale și amână reformele impopulare. Vom analiza în profunzime cum arată acest pariu economic în 2025, care sunt punctele sale tari, punctele vulnerabile și posibilele consecințe dacă el eșuează.
Răspunsul guvernului: raționalizare, digitalizare, reforme și optimism
Guvernul susține că reducerea deficitului fără majorări fiscale este posibilă printr-o serie de măsuri de raționalizare și eficientizare. În centrul acestei strategii se află patru direcții majore: reducerea cheltuielilor operaționale, digitalizarea administrației fiscale, combaterea evaziunii și reformarea aparatului bugetar.
Pe partea de cheltuieli, se anunță înghețarea angajărilor în sistemul public, limitarea sporurilor și beneficiilor nejustificate, precum și tăieri în cheltuielile de funcționare ale instituțiilor. Ministerul Finanțelor a publicat un plan de austeritate selectivă, care vizează economii de peste 10 miliarde de lei anual.
Totodată, este în derulare o reformă ambițioasă a aparatului bugetar, cu accent pe reducerea posturilor redundante și consolidarea instituțională prin comasări de agenții. De asemenea, se vorbește despre introducerea unui sistem de salarizare bazat pe performanță și de restructurarea profundă a companiilor de stat neperformante.
Un alt pilon este digitalizarea ANAF. Implementarea sistemelor e-Factura și SAF-T, precum și extinderea controalelor automatizate prin inteligență artificială sunt menite să reducă evaziunea, estimată la peste 60 miliarde de lei anual.
Ministerul de Finanțe promite o creștere a veniturilor din TVA de cel puțin 1,5% din PIB în următorii doi ani doar prin aceste măsuri.În paralel, guvernul mizează pe fondurile europene pentru a acoperi nevoile de investiții fără a crește presiunea asupra bugetului național. PNRR și cadrul financiar multianual ar urma să asigure finanțarea proiectelor strategice din infrastructură, sănătate, educație și digitalizare.
Oficial, această strategie se bazează pe o creștere economică de aproximativ 3,2% în 2025, un scenariu moderat care permite o ușoară creștere a veniturilor bugetare fără ajustări fiscale suplimentare. Guvernul estimează o reducere treptată a deficitului până la 4% din PIB în 2026 și sub 3% în 2027.
Pe termen scurt, această abordare conservatoare în materie de fiscalitate poate funcționa. Încrederea investitorilor se menține, nu sunt perturbări majore în piața muncii sau în consumul intern, iar imaginea politică a guvernului rămâne stabilă.
Totuși, în spatele acestui optimism există riscuri serioase. Reformele administrative sunt greu de implementat în an electoral. Rezistența din sistem, lipsa de resurse umane calificate și birocrația cronică pot încetini sau chiar bloca aceste procese.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Citește și: Întârzie pensia pentru luna mai? La ce să se aștepte pensionarii, de această dată
La fel, digitalizarea ANAF necesită nu doar tehnologie, ci și resurse umane competente, interoperabilitate între instituții și o reformă instituțională profundă. În lipsa acestora, riscul ca măsurile de combatere a evaziunii să rămână declarative este real.
De asemenea, dependența de fonduri europene presupune capacitate de execuție și absorbție, iar România încă are dificultăți majore în acest sens. Un eventual blocaj în tranșele PNRR ar avea consecințe directe asupra echilibrului bugetar.
Critici și riscuri: ce se întâmplă dacă strategia eșuează?
Economiștii și instituțiile independente, cum este Consiliul Fiscal, avertizează că strategia guvernului este insuficientă în absența unor măsuri de creștere a veniturilor. România are una dintre cele mai scăzute ponderi ale veniturilor bugetare în PIB din Uniunea Europeană – sub 28%, comparativ cu media de 40% în zona euro.
Fără extinderea bazei de impozitare sau revizuirea regimurilor fiscale preferențiale, spațiul fiscal este pur și simplu insuficient pentru a susține angajamentele sociale și investițiile esențiale.
Un prim risc major este acela al ajustărilor forțate. Dacă planul guvernului eșuează și deficitul nu este redus, România riscă sancțiuni din partea Comisiei Europene, inclusiv înghețarea fondurilor europene. În plus, investitorii internaționali ar putea reacționa negativ, crescând costurile de finanțare.
Al doilea risc este derapajul economic. Dacă guvernul, în lipsa veniturilor suplimentare, decide să taie cheltuieli productive – cum sunt investițiile sau cofinanțările europene – economia va încetini, ceea ce va reduce și mai mult veniturile fiscale, agravând cercul vicios.
O altă problemă majoră este incapacitatea de a gestiona presiunile sociale. Într-un an electoral, cu multiple categorii sociale care solicită măriri de salarii și pensii, este puțin probabil ca guvernul să reușească o disciplină bugetară dură. Orice concesie făcută va reduce șansele de consolidare fiscală reală.
În plus, scenariul de creștere economică pozitivă pe care se bazează întreaga strategie poate fi subminat de factori externi: încetinirea economiilor europene, volatilitatea piețelor financiare, sau șocuri geopolitice. În lipsa unui buffer fiscal real, România ar fi extrem de vulnerabilă la o eventuală criză.
Soluțiile propuse de experți includ introducerea unei taxe minime pe cifra de afaceri pentru marile corporații, impozitarea progresivă a veniturilor foarte mari, taxarea activelor de lux sau a profiturilor excesive din energie și sectorul bancar. Acestea ar aduce venituri suplimentare fără a afecta clasa de mijloc sau IMM-urile.
Pe partea de cheltuieli, este nevoie de o reevaluare radicală a eficienței programelor publice. Reducerea risipei, digitalizarea achizițiilor publice și audituri reale ale companiilor de stat sunt măsuri indispensabile.
În concluzie, strategia guvernului este coerentă în intenție, dar extrem de fragilă în execuție. Fără un efort real de reformă, fără voință politică autentică și fără sprijin instituțional, promisiunea reducerii deficitului fără taxe noi riscă să se dovedească iluzorie. România are nevoie nu doar de evitarea crizelor, ci de o reformare profundă a modelului său bugetar – iar acest lucru nu se poate face doar cu tăieri și declarații optimiste.
Citește și: Salariul minim crește, pensiile se reformează: ce urmează?
Citește și: Deficitul extern lovește din nou: România și dezechilibrul perpetuu
Citește și: Deficitul extern lovește din nou: România și dezechilibrul perpetuu
