Bunica o creste singura pe Roxana. Pe cand avea doi anisori a ramas fara mama si a trecut in plasamentul femeii care, ramasa si ea vaduva, si-a concentrat toata puterea pentru a avea grija de copila. Cateva sute de lei pe care bunica abia ii primeste de la Primarie plus alocatia de handicap, acestia sunt banii pe care ii au cele doua sa se descurce. Dar visul cel mai de pret al copilei, acela de a avea parte de educatie, pare imposibil de implinit.
Primele patru clase le-a facut acasa. O doamna invatatoare cu har si bunavointa a invatat-o sa citeasca si sa socoteasca. Dar atat. De-atunci, singurele lucruri pe care le citeste sunt buletinele de analize si prospectele medicamentelor care o tin in viata. Are nevoie sa i se intinda o mana. Merita!