Ileana Sterp este una dintre cei patru copii ai familiei Sterp, oameni ce au atras foarte mult atenția și aprecierea publicului prin respectul pe care îl poartă între ei, dar și viața simplă pe care au avut-o.
Ileana Sterp a dezvăluit greutățile pe care le-a avut în copilărie
Ileana Sterp a fost invitata lui Mihai Ghiță, vinerea aceasta, în cadrul emisiunii “În oglindă”, emisiune difuzată de la ora 22:00, la Kanal D2, iar prin intermediul acestei emisiuni, tânăra a putut să dezvăluie greutățile prin care ea și frații ei au fost nevoiți să treacă în copilărie.
Familia Sterp au atras atenția telespectatorilor prin modestia greu de regăsit în ziua de astăzi, dar și prin fericirea, susținerea și iubirea pe care o prezintă unul față de celălalt. Deși fiecare membru este acum cunoscut în felul său, copilăria acestora nu a fost una ușoară. Vineri, Ileana Sterp a putut spune povestea mai puțin cunoscută a familiei Sterp.
„Am crescut cu foarte multe neajunsuri, foarte multe neajunsuri. Țin minte că mama pur și simplu se chinuia de la o zi la alta să ne întrețină. Rămâneam de multe ori fără bani de pâine. Ăsta e adevărul și țin minte că ei nu i-a plăcut niciodată să se împrumute sau să se știe că ea nu are chiar bani de pâine și ne trimitea pe noi la magazin să cumpărăm o pâine și nu aveam bani și ne punea să spunem că mama are doar niște bani mai mari și nu vrea să îi mai schimbe.
Eu îmi aduc aminte cu foarte mare drag de toate lucrurile astea pentru că au contribuit la ceea ce suntem astăzi.”, a spus aceasta.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
Cum l-a cunoscut Ileana pe Dumnezeu?
Ileana Sterp și frații ei mergeau mai mereu să se roage la biserica penticostală, însă cu cât înainta în vârstă, aceasta a început să fie fascinată de această religie, iar în perioada adolescenței sale, aceasta a decis să facă botezul. În acea perioadă, familia a fost foarte surprinsă de această decizie a fetei, mama sa chiar a avut o reacție neașteptată.
"Cred că cel mai fain a fost când eu, personal, l-am cunoscut pe Dumnezeu. Eu și cei trei frați ai mei am început să frecventăm biserica penticostală, nu ne-am simțit pur și simplu atrași de biserica ortodoxă și e absolut normal să frecventezi o biserică unde simți pe Dumnezeu.
În timp eu am devenit foarte curioasă de tot ce se întâmplă acolo și mi-am dorit foarte mult să cunosc Biblia, să văd de ce, mereu întrebam, și ortodocșii îi mai întreb. Mergând cu vacile am început să studiez Biblia(...). Noi am început toți 4 să mergem la biserică și părinții nu aveau nimic împotriva noastră. Și mă gândeam eu că dacă voi avea de gând să fac botezul, nici așa nu o se să împotrivească.
E, n-o fost chiar așa. Tata pot să zic că nu știu dacă crede în ceva, el e așa, imun la tot ce înseamnă Dumnezeu, nu cred că e un om credincios. Nu am avut niciodată o discuție serioasă să-l întreb, în schimb mi s-a confirmat de multe ori că nu crede, făcea tot felul de glume proaste, nu pot să-l numesc ateu, dar... Mama ne-a dat educația asta, ne vorbea despre Dumnezeu și el dărâma cumva chestiile astea, dar nu m-au afectat în așa fel încât să nu-L mai caut pe Dumnezeu. Atunci când eu am decis să fac botezul, el a fost imun, dar cumva zicea: 'Cum adică faci ce vrei tu?'. În schimb mama, la care nu așteptam sincer, a fost influențată de surori, neamuri, nu știu de ce lumea privește asta ca pe un lucru rău. Majoritatea ortodocșilor, când au auzit că eu vreau să fac botezul, întrebarea asta o primeam foarte des: 'Ai înnebunit?'. Totuși, nu se întâmplă nimic. Familia nu mi-a fost alături. Singura, sora mea a participat la botez, și ea de departe, încât să nu văd. Botezul a fost la un râu, au fost multe încercări înainte. Mama a plecat de acasă. O soră a ei a zis: 'Trebuie să îi dai o lecție, că nu face ea ce vrea așa, pur și simplu!'. Zilele astea mama nu a dat niciun semn, noi nu știam de ea unde e, mă simțeam foarte vinovată. Era crunt, trecuse ziua botezului, care a fost magică și pot să zic că este cel mai bun lucru pe care eu l-am făcut și nu regret nicio secundă. Dar ziua următoare mă simțeam foarte vinovată pentru că erau atât de multe lucruri acasă pe care mama le făcea și mă simțeam vinovată față de frații mei, ei mă priveau pe mine cumva vinovată. Cred că a doua zi am aflat unde e mama, ne-am dus noi după ea. Eu am fost puțin mai rebelă, la fel cu și botezul, au fost multe împotriviri înainte, dar nu m-a făcut nimeni să dau înapoi.", a povestit Ileana Sterp, potrivit kfetele.ro.
