Povestea pe care a expus-o Irina Binder pe rețelele sociale are în centru un aliment care îi amintește de copilărie, și anume parizerul. Însă postarea ei nu a fost doar despre mâncare, ci prin ea a ținut să aducă în prim-plan modestia și legăturile umane autentice din urmă cu câteva decenii.
Ce poveste a dezvăluit Irina Binder în mediul online
La începutul postării ei, celebra scriitoare a mărturisit că îi este poftă de parizer, iar în jurul acestuia a rememorat o frumoasă poveste din copilăria ei. Irina și-a amintit cu drag de vecina ei, care, din puținii bani câștigați cu greu, își permitea să cumpere parizer pentru masa de duminică, la care nu uita să o invite și pe Irina Binder.
Scriitoarea își amintește cu drag cum femeia era de fiecare dată dornică să împartă cu ceilalți din puținul ei.
Mii de oameni s-au regăsit în povestea Irinei Binder
Astfel, postarea Irinei Binder nu este doar despre dorința de a mânca parizer, ci despre dorul de vremurile când oamenii nu se rușinau să aibă puțin și se bucurau de lucruri simple.
Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12
„I-am spus cuiva că îmi este poftă de parizer și a rămas mască. Probabil se aștepta să poftesc doar la lobster, la foie gras cu sos de fragi sau poate la fițe nemaivăzute, poate la un creier de râmă depresivă confiat cu panseluțe din Madagascar. Nu știu câți dintre voi ați apucat parizerul acela bun din copilărie... pe care unii îl mâncau și prăjit sau pane, că nu aveau carne.
Mereu era cineva la ea la masă. Făcea cartofi prăjiți și șnițel din parizer. Acela era luxul ei. Bucuria ei era că putea dărui ceea ce își permitea mai bun. Vara, mâncam în curtea ei și mereu făcea câte o salată delicioasă cu legume din grădină, sădite și culese de mânuțele ei harnice. La sfârșit, înmuiam, la grămadă, pâine în sosul de salată și ștergeam castronul cu pâine până rămânea curat ca lacrima. Vecina mea tăia mereu feliile de parizer inegal. Pentru ceilalți le tăia mai groase, iar ei îi rămânea cea mai firavă felie...
Nu știu dacă de parizer mi s-a făcut dor sau nu cumva mi-e dor de oamenii care erau cândva... Atunci când nu ne era teamă și rușine să avem puțin, atunci când nu ne cântăream unii pe alții, când nu ne evaluam lucrurile și realizările, când ne bucuram unii de alții fix așa cum eram... Atunci când împărțeam lucruri simple, dar care ne făceau să simțim că ni se oferă totul. Atunci când totul omului era, de fapt, bunătatea. Vă doresc o zi frumoasă, dragii mei!”, a scris Irina Binder, într-o postare pe pagina ei oficială de Facebook.
Citește și: V-ati intrebat vreodata care este cea mai FURATA carte din librarii?
În această poveste, care a strâns peste 2.000 de comentarii, s-au regăsit numeroase persoane, care, la fel ca scriitoarea, sunt de părere că acele vremuri erau unele de-a dreptul deosebite: „ Bravo, Irina, semn de spirit tânăr și open mind/ Ce vremuri frumoase erau atunci!/ Parizer cu ceapă... Ce buuun! Mâncat de pe ziar/ Ce buuun era...și mie mi se face dor uneori de tot frumosul ce era atunci când mâncam parizerul acela bun/ Amintiri frumoase, acum nimeni nu se mai bucură împreună!!”.
