Invitată la această emisiune, Irina Petrea a împărtășit povestea sa despre lupta cu infertilitatea, o experiență care a marcat-o profund.
Cât de mult a afectat-o pe Irina Petrea diagnosticul de infertilitate
În discuția cu Denise Rifai, Irina Petrea a povestit cum diagnosticul de infertilitate a venit ca o adevărată lovitură emoțională.
În ciuda acestei dureri, Irina a ajuns să accepte că, deși oamenii pot face tot ce le stă în putere, în cazul copiilor „este o chestiune de voința divină”.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Citește și: Anunț pentru beneficiarele voucherelor de alimente. Când vor fi alimentate cardurile
„A fost cea mai mare lovitură pe care am primit-o. Când se aliniaseră toate rățuștele, când aveam partenerul, banii, maturitatea, tot ce trebuie. Și chiar uterul meu era descris ca uterul unei fete de 20 de ani. În pofida faptului că erau acolo toate datele, și doctorii erau frustrați, nu doar eu, toate datele să se întâmple, nu s-a întâmplat. Pentru că da, copiii sunt de la Dumnezeu și oricât facem noi, dacă așa a fost scris, dacă asta a fost dorința lui, am acceptat, dar cu greu.”, a spus psihoterapeutul, în cadrul emisiunii ”40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Psihoterapeutul a dezvăluit cum a trecut peste această dramă
În momentele de cumpănă, când nu mai suporta să vadă părinți cu copii sau să lucreze cu copiii în cabinetul său, o conversație cu o prietenă din copilărie a ajutat-o să găsească liniștea. Aceasta i-a spus că, având grijă de copii altora, nu ar trebui să se frustreze pentru că nu are proprii copii, ci să înțeleagă că rolul ei era altul.
Astfel, Irina Petrea a învățat să accepte lucrurile pe care nu le poate schimba și să se împace cu destinul, realizând că a înfrunta astfel de provocări face parte dintr-un proces de auto-cunoaștere și acceptare esențial pentru echilibrul personal.
În final, psihoterapeutul a subliniat importanța de a găsi pacea interioară și a accepta ceea ce nu putem controla pentru a evita suferința inutilă.„A fost un moment în care nu mai suportam nici să văd părinți cu copii, nici să lucrez cu copiii în cabinet. A fost greu. Dar vorbind cu o prietenă bună din generală, mi-a zis: ”Măi, păi cum să ai tu copii, tu dacă te ocupi de ai tăi, de ai noștri cine se mai ocupă. Să te împaci cu ideea asta”. Cred că fiecare om face ce poate în condițiile date și ceea ce nu poți să schimbi, trebuie să accepți, altfel o vei lua razna.”, a mai spus aceasta.
